Copil fiind, Craciunul a insemnat pentru mine seri de colidat, papusa ravnita si…ca prin minune adusa de Mos Gerila(ale carui maini le-am recunoscut la un moment dat, ceea ce mi-a permis ,,revelatia” de a-l identifica pe mosul de 504 ani -cat spunea el ca are- in persoana unchiului meu mereu pus pe glume ce trecea mai intai pe la bunicul din partea mamei sa cinsteasca un pahar de vin, in vreme ce noi il asteptam innebuniti, repetand poeziile anume pregatite pentru a-l determina sa ne inmaneze darurile pe care el le scotea din sac, numai dupa ce se intelegea din priviri cu parintii nostri ca darul extras era cel potrivit…) .Copil fiind, Craciunul a insemnat alunecari cu sania prin aerul stralucit al iernilor cumplite, joaca inepuizabila cu cei alaturi de care am impartit cu mare, mare dragoste anii minunati ai varstei inocentei si de care sufletul meu nu se va dezice niciodata, orice cale ar urma .In adolescenta, Craciunul a insemnat distractia cu prietenii(in mare parte aceiasi cu care impartisem cantarile la colidat,,ne dati ori nu ne dati?”, bataile cu bulgari, saniusul, copilaria): organizarea unor petreceri, cumparaturile aferente acestor petreceri, facute neaparat impreuna, conform unor liste lungi( pe care bifam ceea ce cumparam), apoi-rasete, dans, glume de care urma sa ne amintim si sa tot vorbim in saptamanile care urmau Craciunului…In anii ce m-au indepartat de varsta inocentelor depline, Craciunul a devenit in sufletul meu in primul rand si mai presus de toate, bucuria tainica, profunda, dar nestrigata in gura mare, a gandului ca minunile exista, din clipa in care El s-a nascut, si a schimbat pentru vecie lumea intreaga.E o vraja bucuria aceasta a Nasterii Lui, menita sa ma apropie de cer si de simtirile despre care nu poti vorbi decat rar, si in soapta, cu smerenie si uneori cu lacrimi in coltul ochilor!De asemenea, alaturi de aceste sentimente curate, Craciunul a insemnat neaparat prilejul de a fi alaturi de cei atat, atat(!) de dragi: familia si cei cativa prieteni fara de care Craciunul si viata par(si chiar sunt!) sarace: am stat la masa, am vorbit, am mancat(mereu prea mult!), uneori ne-am plimbat(desi afara erau -20 grade!)Toate impreuna!Sunt nimicuri ce compun acum in sufletul meu imaginea zilelor de Craciun din anii trecuti!Arunc la periferia imaginii mele despre Craciun ceea ce societatea in care traim a facut din acesta sarbatoare: isterie generala, nebunia de a colinda supermarketurile, de a trimite mesaje copiate de pe Internet sau pastrate in memoria telefonului mobil de la un an la altul pentru a impresiona cunostintele cu vorbe pompoase in anul urmator, de a se imbuiba cu mancare si multa bautura, dar mai ales de a uita simplitatea, sinceritatea, linistea, credinta.
Ei bine, pentru mine, anul acesta, Craciunul nu a mai insemnat aproape nimic din obiceiurile deprinse in ani, iar cand o spun, ma invadeaza, emotie, caldura, dor, tristete…un amalgam de trairi nedecantate, amestecate, care se neaga, si se intrepatrund, si imi fac sufletul sa fie neincapator pentru toate!Craciunul de anul acesta m-a condus departe de casa, la mai bine de 2000 de km, intr-un orasel care nu a stiut si nu va cunoaste niciodata isteria ,,atmosferei de sarbatoare”ce a cuprins ca intr-un vartej de neoprit orasul meu. Intamplarea care m-a adus aici e una simpla, frumoasa, nebanuita(!!!!).,,Atmosfera de sarbatoare” e data aici de alte lucruri, mult diferite de cele de pe la noi…,,Atmosfera de sarbatoare”e data de alcatuirea deosebita a locului, de povestea acestor meleaguri vechi de sute de ani, de brazii impodobiti de pe strazi, de cafenelele si restaurantele cu ferestre decorate cu crengute de brad, de lumanarile aprinse in Biserica ,,Notre-Dame”.In locul acesta sacru nici macar bataile inimilor noastre nu indraznesc sa tulbure linistea adanca, in care plutesc rugaciunile inaltate de sufletele celor ce trec pragul divin si aprind la altare flacari aurite in arderea carora incredintam si noi, semeriti, speranta curata in mai bine .Biserica adaposteste printre alte tablouri si statuete de mare valoare, o sculptura originala a Fecioarei Maria(La Madone), o mama al carei chip radiaza de bunatate interioara cand isi poarta pruncul pe genunchi, opera de arta semnata cu maiestrie unica de Michelangelo Buonarotti.,,Atmosfera de sarbatoare”e data de asemenea, de expozitia unica in lume de sculpturi in gheata, sculpturi ce reprezinta locuri-oameni reprezentative pentru multe dintre popoare.Sub cortul acesta imens gasesti Parisul, Londra, Moscova, Roma, New York-ul, Grecia Antica scanteind cum nu au mai facut-o, in calupuri imense de gheata stralucitoare!Continuam sa respiram ,,atmosfera de sarbatoare” in oraselul acesta dintr-un colt neumblat de lume, in fiecare clipa petrecuta aici. Pot jura ca am calatorit in timp: stradutele sunt pietruite si rasuna frumos sub tropotul cailor si sub uruitul cadentat al rotilor trasurilor ce cutreiera locasul acesta in lung si in lat.Ca si cand nu ar fi de ajuns farmecul dat de melodia linistitoare a trasurilor(pe care parca il pot auzi si acum daca inchid ochii), orasul e strabatut de canale, poduri, punti(insusi numele sau inseamna in limba norvegiana veche,,punte”/,, pod”/ ,,un chei”).Seamana cu Venetia…E numit chiar ,,Venetia Nordului”!Ii lipseste insa, din fericire, puhoiul de turisti sau preturile imense practicate de italieni…Nu am amintit chipurile oamenilor si linistea zambetelor lor atunci cand te privesc in plimbarile aleatorii, linistite, intortocheate, pe stradute inguste cu nume hazlii(,,Magarul schiop”-de exemplu), pentru ca si chipurile oamenilor compun ,,atmosfera de sarbatoare”, carora li se poate alatura si cantarea unei armonici-probabil romanesti- ce se aude la un colt de strada intonand o veche romanta:,,Du-ma acasa, mai tramvai…”Tramvaie nu sunt pe stradutele pietruite, nici masini nu am vazut, ci doar biciclete si trasuri(oare suntem in anul 2010?chiar nu am fost inapoi, in timp, cativa pasi??). E un orasel vechi, al carui centru istoric este unul dintre cel mai bine conservatele centre vechi, istorice din Europa, aflat in patrimoniul cultural mondial al UNESCO, fost Centru Cultural al Europei in anul 2002.Basilica de aici adaposteste, spune legenda, un flacon din Sfantul Sange, ce este scos public in ziua de Ispas(Inaltarea Domnului)anual, intr-o procesiune cu caracter medieval care se desfasoara inca din anul 1921.E un loc frumos, unde te poti incarca pozitiv, unde poti afla linistea intrebarilor despre minunile mari ale lumii cum este Craciunul, unde poti medita in tacere, unde poti zambi senin, fericit ca in lumea imbacsita de interese, minciuni, prefacatorie, exista miracole ca Nasterea Divina ! Am putut fi constienta, clipa de clipa ca sarbatoarea Craciunului, este in sufletul meu in primul rand si mai presus de toate, bucuria tainica, profunda, dar nestrigata in gura mare, a gandului ca minunile exista, din clipa in care El s-a nascut, si a schimbat pentru vecie lumea intreaga.E o vraja bucuria aceasta a Nasterii Lui, menita sa ma apropie de cer si de simtirile despre care nu poti vorbi decat rar, si in soapta, cu smerenie si uneori cu lacrimi in coltul ochilor!Daca incercam sa aflam magia Craciunului cu sufletul, cu tot sufletul(!!!), nu prin clisee, nu prin ,,traditii” ce nu fac decat sa-i stirbeasca minunatia, il putem gasi oriunde in lume.Eu i-am aflat magia anul acesta, prima oara departe de casa, la Bruges…
Bucuria mea a fost umbrita insa de lipsa lor, a celor dragi, atat de dragi, de nepretuit: familia si cei cativa prieteni fara de care orice sarbatoare e umbrita!!Am vorbit insa cu ei, cu toti, cu fiecare in parte, mai putin la telefon si mai mult, tare mult in gand!! I-am avut in suflet, in permanenta, pentru ca sufletul meu nu prea stie sa fie fara ei!!!Le-am dorit in gand, in fiecare secunda, de la peste 2000 de km distanta, tot binele din lume, pentru ca doar stiind ca binele ajunge la ei, pot fi si eu...bine!
