miercuri, 26 ianuarie 2011

Locuită de un cântec...


        Întotdeauna sunt atentă la ceea ce simt!!!!!Ei bine, de câtăva vreme mă... simt...,, locuită de un cântec”...Mesajul lui e atat de simplu, de profund  și de frumos încât l-am primit în sufletul meu și nu-l mai pot lăsa să plece(măcar o vreme)...Mă locuiește fiecare vers, fiecare tonalitate, fiecare emoție transmisă de el...Și mi-e bine cu el...
        De fapt am început să mă întreb dacă nu cumva mă...în-locuiește  cântecul acesta!Probabil că  e tot ce sunt eu în anumite momente de viață??Și uneori devine una cu mine...
        Mă simt locuită de un cântec, care m-a tulburat  atât de tare , încât uneori mă în-locuiește cu desăvârșire!!

        P.S.-Versiunea live îmi pare mai gravă, mai emoționantă, mai adevărată.
               -Adaug versuri în lb.franceză.Dacă nu ar fi fost conceput și interpretat în lb.franceză de către chiar(doar)Lara Fabian, nu mi l-aș mai fi încuiat în suflet!! 


Je ne rêve plus, je ne fume plus
Je n'ai meme plus d'histoire
Je suis seule sans toi, je suis laide sans toi
Comme une orpheline, dans un dortoir

Je n'ai plus envie de vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'ai plus de vie, même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas...

Je suis malade complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade parfaitement malade
T'arrives on ne sait jamais quand
Tu pars on ne sait jamais ou
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous

Comme a un rocher comme a un péché
Je suis accrochée a toi
Je suis fatiguée, je suis epuisée
De faire semblant d'être heureuse
Quand ils sont la
Je bois toutes les nuits
Et tous les whiskys pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux portent ton drapeau
Je ne sais plus ou aller
Tu es partout

Je sui malade complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort
Quand toi tu dors
Je suis malade parfaitement malade
Tu m'a privée de tous mes chants
Tu m'a vidée de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent avant ta peau

Cet amour me tue
Si ça continue
Je crèverai seule avec moi
Pres de ma radio comme un gosse idiot
En écoutant ma propre voix qui chantera:

Je suis malade complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade... c'est ça je suis malade
Tu m'a privée de tous mes chants
Tu m'a vidée de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends? Je suis malaaaaaaaadeeeeeee........


duminică, 23 ianuarie 2011

Declarație de dragoste

  În dimineața aceasta de ianuarie, duminică...în pijama, alături de o ceașcă de cafea și de ferestra prin care observ  o zapadă nesigură de strălucirea ei, mă gândesc aiurea, preț de câteva clipe, la ...declarații de dragoste.E frumos momentul acesta, doar al meu, în care  mă pot întâlni  cu  astfel de lucruri, pentru simplul motiv că ele există  în viața mea.Nu sunt multe, dar de strălucirea lor sunt... sigură!!

    Le  iscodesc pe cele  care vin acum lângă ceașca mea de cafea...Mintea mea nu le caută pe cele patetice, dramatice, manipulatoare, prea intime, sau neînțelese pe deplin, le ocolește pentru totdeauna pe cele pe care le-a simțit incerte, nesincere, năuce, le risipește cu mâhnire pe cele care sunt dureroase ...Sorb din cafea și zâmbesc spre cele care m-au surprins, care m-au înduioșat, care nu și-au căutat sau studiat prea tare alcătuirea de vorbe.Și mai ales mă bucur de acele declarații care nu sunt construite din cuvinte, ci din gesturi, priviri, fapte!!!Pentru aceste întâmplări simple, câteva, eu mă simt norocoasă și recunoscătoare:
        -,,te iubesc până la extratereștri!”(Maria);
         -,,te iubesc până la univers și până sub pământ!”(Robert);
         -,,te iubesc până în Jamaica, că până acolo sunt 2 milioane de km și nimeni nu poate să te iubească atât!!”(Robert);
         -,,o să te iubesc până când o să ai tu 100 de ani și eu o să am...77!”(Robert);
          -șosetele tricotate de mama;
          -,,doamne!cât te iubesc!”(ai vorbit în somn!...);
          -o sumă de clipe la Paris..si  Bruges;
          -petrecere –surpriză(mare surpriză!)  în timpul  orei de lb.română, care începe emoționant  cu,,la mulți ani, vă iubim!!”;
           -,,copiii mei sunt îndrăgostiți de tine...”
          -ziua de ieri-sâmbătă-22 ianuarie,  petrecută exclusiv si excelent cu prietenele mele...Ce vreme de a pleca în...excursie..singure!!și ,,voi știți cât am așteptat ziua asta?!!”(Mari)
             Am scris doar câteva, pentru ca nu  pot împărți toate emoțiile  cu lumea întreagă! Dar nici cafeaua mea de duminică dimineața și nici parada lor dragă   nu s-a încheiat... Ieri aș fi crezut că sufletul meu ar avea nevoie  și de alte declarații, făcute cu vorbe sau cu întâmplări...Acum zâmbesc spre cele pe care le am deja, și  cu ochii pierduți către zăpada aceasta nesigură de strălucirea ei, mă declar norocoasă așa...Mă voi gândi, în continuare la cei care știu să declare dragostea prin vorbe sau prin întâmplări, pentru că e o minune să te știi iubit! Iar ceea ce ar putea fi mai frumos decât  declarațiile de dragoste pe care le primesc de la cei din jur, ar fi, cu siguranță, să stiu să le fac și eu câteodată, unele la fel...

P.S.La mulți ani, la mulți ani, Mari!

marți, 11 ianuarie 2011

Ramas bun 2010, bun venit 2011!

S-a mai dus un an.M-am despărțit de el departe, departe  de casă, cu firescul ideii preștiute  că după noapte vine zi, de când e lumea.Înainte de a-l lăsa să  plece pe acest  2010, am trăit  zile lungi și frumoase,   în care  l-am  trecut prin sufletul meu , l-am cernut prin sita lui fermecată,  apoi l-am lăsat să  alunece spre alte lumi, ideale, de unde poate va reveni  uneori prin  foșnetul  pașilor  unor oameni pe care  i-am cunoscut și  i-am prețuit sau i-am iubit, prin parfumul și alcătuirea  unor locuri, a unor trăiri, a unor evenimente cuprinse în mine și numite general,,amintiri”.

       A fost un an care mi-a dăruit multe:cu echilibru între bune și rele! Cum e normal, sufletul meu face apelul bucuriilor din anul acesta, câteva, câte pot cuprinde clipele și rândurile scrierii mele de acum, în dez-ordinea apariției prin mintea mea: am putut face mici bucurii celor pe care îi iubesc ,,până la Univers”(citat-Robert) .O persoană dragă, de ,,maximă importanță” pentru mine a învins prin knock-out etern (!) lupta cu o boală amară( căreia nu-i pot scrie numele nici în gând). Am fost premiată, am fost iubită(mult, știu!!), am râs din tot sufletul, m-am luptat cât m-au ținut puterile pentru ideile în care am crezut, i-am învățat cu dăruire o mulțime de lucruri pe o mulțime de omuleți , am fost mâgâiată adesea,  m-am plimbat cu bicicleta, am înotat în mare, am văzut Parisul și m-am îndrăgostit de el(de Paris!), m-am rugat cu tot sufletul pentru dorințele mele, am primit muuuulte flori, am băut cafea cu aproape toți cei cu care îmi place să beau cafea, am ascultat muzică, am cântat,  am fost la teatru, am respirat  în primăvară  sub  Teiul lui Eminescu din Parcul Copou dar și sub cireșii înfloriți din curtea  Bojdeucăi  lui Creangă(Iași), m-am plimbat pe plaja pustie în luna mai și mi-am oprit bătăile inimii ca să pot asculta hipnotizată numai si numai  glasul valurilor, mi-am cumpărat(destule) haine, am fost cerută  în căsătorie, am făcut oameni de zăpadă, am patinat, am văzut câteva filme memorabile, am muncit pe brânci, am fost la Bruges de Crăciun(și am fost tare fericită!), am dăruit fericire(și asta știu!!), am scris pe  blog...

    Cu inima strânsă, bag în seamă și minusurile anului acestuia, pe care le consider experiențe de viață, pe care le iscodesc atentă spre a le folosi în favoarea mea, cumva, cândva, oricând... Am fost criticată, am plâns cu toată ființa(prăvălită pe covor),  am suferit adesea aproape de limita cu viața, m-am blocat uneori  întrebându-mă dacă mai trăiesc, nu am petrecut destul timp cu cei care sunt neprețuiți  (mai importanți pentru mine decât mine însămi), nu am vorbit destul cu mama, am fost bârfită(uneori de către persoane cărora le-am încredințat ani mulți din viață),  nu am dormit cât mi-aș fi dorit, am făcut greșeli, nu am corectat niciodată testele de evaluare  la timp,  am fost mințită, am crezut repetat multe vorbe goale(prea  goale!), am avut prea puțin timp liber, am abandonat câteva idei/proiecte (cu promisiunea  că le voi relua), am simțit gustul otrăvit al dezamăgirii.

       La miezul nopții de la trecerea spre anul 2011, nu mi-am pus nicio dorință... Printre chipuri străine,  departe de  locurile de aici și departe de mine, cea care ieri nu mai credea în ,,mâine”,  am  privit pierdută  cerul chinuit de artificii, și am fost recunoscătoare  Universului întreg pentru  că sufletul meu s-a putut  simți  liber.Mă las năvălită de tot ce va dori acest an  să îmi aducă, pentru că am învățat că atunci când te încrâncenezi  într-o dorință unică, o ceri atât de frenetic, încât îndeplinirile devin imposibile...Mă las năvălită de bune și rele fără să cer nimic măreț  sau complicat... Orice an nou e un nou început, plin de zâmbete pe care nu le-am zâmbit, plin de întâmplări neîntâmplate încă, plin de lacrimi pe care nu le-am curs, plin de iubire pe care nu am dăruit-o, plin de viață pe care nu am trăit-o. Îl aștept cu bucuria simplă cu care am ridicat  uneori  obloanele dormitorului, în diminețile cu soare de la Antwerpen , cu gândul că mă voi posta la fereastră și voi sorbi în tăcere din cafea și din gândurile mele...La început de an, sufletul meu urează  cu dragoste La mulți ani   tuturor celor care fac sau vor face în vreun fel parte din mine!

P.S.-Tot sufletul meu își amintește că a deschis acum câtva timp,  o chitanță pe care nu a plătit-o în niciun fel...și o tot port cu mine...S-o trec la bucurii, sau la tristeți?Ei bine, asta tot anul acesta nou mă va învăța...
     -Fotografiile surprind cateva(foarte, foarte putine) dintre clipele impreuna cu care anul 2010 pleaca..
     -Iar pentru ca eu am inceput anul acesta cu  melodia de mai jos(care mi-a fost daruita),o daruiesc la randul meu cu mare, mare bucurie(mi-e draga!)fiecarei fiinte care face parte din timpul meu!