Am descoperit de zilele trecute, in Antwerpen un parc.Un parc…Ne pierdem in adancul acestuia, impartim privirilor noastre cerul inalt, frunzele ametitoare, ramurile ce aspira sa soarba seninul, apele, florile, iarba desavarsita, fuga neasteptata a iepurilor, alee serpuite, ratele urmarite de nenumarati boboci, si privirile noastre ne multumesc…
Aici nu stie nimeni cum ma cheama, nimeni nu se gandeste din ce tara vin, nimanui nu-i pasa de trecerea mea peste firele de iarba( sa nu isi inchipuie cineva ca scrie undeva, ca in Romania, ,,Nu calcati iarba!amenda!…”).Nu e decat un loc plin de viata, care iti poate bucura o dupa-amiaza calduroasa de aprilie…
Foarte frumos si imi place foarte mult si descrierea.
RăspundețiȘtergereFlory