Cu Parisul ma intalnisem in toamna, de ziua mea, printre picaturi de ploaie, de soare, de iubire.Acum iata-l, s-a invitat din nou la ziua mea (onomastica de data aceasta).De fapt, cineva preocupat mereu de zambetul meu, l-a invitat pe neasteptate la petrecere!! Si… cum as fi putut neglija un astfel de musafir fascinant?
L-am gasit inflorit, insorit, dar obosit parca de multimea pestrita, agitata, curioasa care il colinda fara odihna.Nu am vrut sa observ furnicarul de oameni de toate varstele, culorile, atitudinile, am cautat sa trecem tot timpul in goana de locurile,,strategice”care aduna mii( milioane poate) de priviri deodata.Sub turn, o puzderie de suflete asteapta sa atinga cerul…Alte mii stau la coada pentru croaziere pe Sena…La Louvru curiosii sfideaza locul devenit prea neincapator pentru toti si curgerea orelor-orelor de asteptare, pentru a se bucura de zambetul enigmatic al Monalisei…La Catedrala Notre Dame e nevoie de toata rabdarea din lume sa traversezi trotuarele…Mii, mii de vizitatori francofili…Mi se pare ca lumea intreaga a navalit in zilele acestea la Paris…Iar orasul pare o Arca a lui Noe pestrita, imensa, cocheta, galagioasa…
Ei bine, noi il cercetaseram in linistea aurita a lui octombrie, de aceea, acum ne permitem sa ne bucuram doar de primavara acestui taram fermecat, de locuri linistite, de plimbari pe malul Senei, unde e liniste si soare, de gradini, de castanii infloriti, de tartele si eclerele frantuzesti, de magazine…,,Sous Le Pont Neuf” stam de vorba, admiram cerul care e unic la Paris…Unic, unic, unic, o poate spune oricine a trecut pe aici si si-a facut vreme pentru o indeletnicire atat de minunata cum e...privitul cerului!…Cel mai placut loc imi pare de data aceasta Podul Artelor…Un loc de-a dreptul vrajit.Aici, indragostitii sfideaza timpul, si destinul, agatand lacate pe care isi scriu numele, apoi arunca in undele Senei cheile, in semn de nemurire a povestii lor de dragoste…Ma intreb in taina:sa fie vreun semn de nemarginire faptul ca am ajuns pe aici?Imi zambesc, iti zambesc si privesc cerul…Parisul e un vis frumos, oricum…
Il parasim tacuti, dupa o ploaie de primavara, lasandu-l sa isi fosneasca minunat castanii infloriti…Inainte de a pleca, ne bucuram de o tura prin oras, cu masina, sorbind aerul primavaratic…Vantul imi risipeste indraznet parul si temerile, in toate directiile.E primavara in Paris, dar si in mine... Horia Brenciu ne fredoneaza in surdina un cantec ,,Paris…etern embouteillage/la capat de voyage…”
Nu ne vorbim, dar amandoi purtam in suflet certitudinea ca vom reveni aici mereu, de aceea ii soptesc in gand: A bientot…
ce frumos, vreau si eu !!
RăspundețiȘtergeregeorgi
Foarte frumos la Paris, as da orice sa pot ajunge cateva zile in Franta. Foarte frumoasa si descrierea dar si imaginile pe care ni le aratati sunt superbe.
RăspundețiȘtergereFlory
Parisul este oorasul frumusetii!Felicitari ca ati ajuns acolo.Foarte frumos.Vreau si eu:((,si doamna ne este dor de dumneavoaastra!!!!
RăspundețiȘtergerebyanka.
ascultand piesa asta si vazand clipul, gandul m-a dus la tine... si la basca ta rosie :)
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=ubiGLpc8sAE&feature=player_embedded