What a wonderful world...

Iubim cu toții primăvara : păsări, zbor, pomi în floare, lumină, liliac!Dar eu ador-și asta nu am mărturisit concret nimănui-ador, ador, ador  primele  clipe ale apropierii ei, în care e, fără îndoială, ceva măreț și sublim.Afară plutește atunci  un aer fermecat, pe care numai sufletele care cer vindecare îl pot recunoaște.E ca și cum sufletul intră într-un soi de hipnoză, menită să îl tămăduiască și să îl șlefuiască întru perfecțiune. Apoi, miracolul se sfărșește, primăvara se instalează...și apoi...e la îndemâna tuturor!

Până atunci, am profitat în mare secret de  hipnoza aceasta  unică, dinaintea instalării primăverii și de  locuri minunate  în care am dat binețe zâmbetului enigmatic al dimineților.Mai întâi am  primit degetele eterice  ale vântului ce mi-a răvășit amuzat părul...pe malul Mării Nordului, la Zandvoort...apoi pe străzile unui oraș la care am visat cu toată ființa mea:Amsterdamul!

Amsterdamul...Spun unii că e prea liber aerul aici, că permisivitatea e la limita vulgarității...că e obositor, că e salașul viciilor...Se pot spune multe, dar eu voi spune doar ceea ce sufletul meu a căutat iscoditor  pe străzile lui, ceea ce a înțeles din șoapta clipocită a valurilor, ceea ce a adunat spre a-și asigura speranța revenirii aici...cândva...

Amsterdamul are acel ,,je ne sais quai”ce are forța să uluiască.E un curcubeu pământean(sau nepământean?...parcă nu mă pot decide...) : mori de vânt, cașcaval, saboți, diamante, droguri, biciclete, vapoare,  prostituție, cultură, istorie, modernitate-unitate în diversitate!  Niciun loc din lume nu are cutezanța să adune la un loc atâtea extreme. Este un oraș ce  arată oriunde și oricând că este viu, plin de culori.Clădirile sunt impresionante, multe dintre acestea fiind incluse în patrimoniul UNESCO.Străzile sunt înțesate de copleșitor de multe chipuri de turiști(deci, cine visează la o vacanță liniștită nu are de ce să vină aici!), de magazine(magazine de instrumente muzicale, de pălării, de droguri...), sex-shopuri, berării, cafenele retrodecorate.Ne oprim în fața unei cafenele unde un bărbat ce poartă un trenci cenușiu,  eșarfă lungă, de mătase și o pălărie cu boruri largi, interpretează minunat o melodie celebră: What a Wonderful World( e un cerșetor ce, prin prestația sa dovedește că merită fiecare cent azvârlit de trecători în cutia așezată în fața lui...).Melodia aceasta ne însoțește pașii curioși și grăbiți pe trotuare, până ce se stinge...

Există în oraș peste 60 de muzee( Muzeul Van Gogh,  Muzeul Național Rijksmuseum, Muzeul de Ceară Madame Tussaud, Muzeul Lalelelor, Muzeul Canabisului, Muzeul Hașișului, Muzeul Heineken), peste 120 de poduri luminate feeric noaptea, nunumărate teatre.

Red Light District este  unul dintre simbolurile orașului: am pășit, se pare,  în lumea exclusivă a adulților (vezi doamne!).Aici, vitrinele expun în lumina roșiatică a felinarelor...chipuri și trupuri feminine(sufletele nu se văd la vitrine...), unele armonioase, zâmbitoare, șăgalnice, ispititoare, obișnuite cu privirile curioase de care nu ascund  nici părțile cele mai intime ale trupului lor, obișnuite  cu tocmeala pentru serviciile sexuale  pe care le oferă oricărui turist, spre a le duce ca amintire  în oricare colț de lume.

N-am menționat biciletele(dar ce să spun mai întâi?)!Niciodată nu am văzut atât de multă lume pedalând! Parcările cu zeci de mii de biciclete m-au mirat tare!Oare cum își găsește fiecare dintre ,,parcanți” vehiculul propriu? Primăvară fiind, unele doamne poartă la ghidonul bicicletei  câte un buchet de flori, și ...zambește!Ce frumos mi se pare asta!(trebuia să știu deja că olandezii iubesc florile!).

Altă curiozitate fascinantă a orașului sunt cele 2 500 de case-vapor, locuințe obținute din vapoare sau iahturi, racordate acum la curent electric și la gaze și care servesc de...domiciliu stabil(stabilit însă pe canalele Amsterdamului) unor familii.

Ultima vrajă pe care orașul o face cu noi, ultimul hocus-pocus se dovedește a fi...plimbarea cu vaporașul de mai bine de o oră, pe canalele amsterdaniene.Acesta îsi etalează orgolios, sigur pe farmecele sale, pe la fereastra ambarcațiunii noastre tot ce are el mai fascinant...Tac și îl privesc puțin pierdută: o lume a morilor de vânt, a canabisului, a hașișului, a cașcavalului,  a diamantelor, a  berii Hieneken, a saboților, a  prostituției, a istoriei, a catedralelor, a  muzeelor, a teatrelor, a  bicicletelor, a canalelor romantice, a ,,interzis minorilor”...Oare cum reușește să le împace pe toate,  să le asigure echilibrat coexistența?Mă recunosc fermecată în fața lui , îmi recunosc hipnoza și nu îmi pot stăvili dorința tainică de a-l revedea, în plin soare, altădată, altfel,  poate la o sărbătoare a lalelelor așa cum numai el știe să compună...

 Părăsim orașul...e noapte și a început să plouă...Spun în gând la revedere străzilor pe care am colindat,  impunătoarelor clădiri tăcute,  felinarelor roșii, vitrinelor diamantate, ascultând cadența ploii., a ștergătoarelor de parbriz și a bătăilor inimii mele vrăjite...What a wonderful world!!!....