vineri, 26 august 2011

Prin Regensburg, pe străzi cu povești medievale

În orașul german Regensburg am alunecat ca într-un vis(chiar în sensul denotativ al acestei expresii), la o întarziată oră de   noapte, ultima noapte  de iulie, iar ochii mei au rătăcit tare obosiți pe străzi căutând doar numele salvator  al vreunui hotel .Nu am avut energia să-i simt aerul de poveste,  nu am avut presentimentul situării într-un spațiu ,,cu farmece”...Dimineața însă,  am coborât în oraș, împletind primii pași tăcuți pe caldarâmul de piatra.Am tras aer în piept și m-am simțit invadată de minune!Când ajung într-un spațiu la care sufletul meu rezonează(încă nu știu exact din ce motive, pe ce criterii, de ce soi de energii tulburat), mă simt ca sub o vrajă…tac, zâmbesc, ascult, pășesc, tot caut cu  privirea, caut apoi cu toate bătăile de inima, analizez, opresc timpul, tremur până în străfundul sufletului, cern totul prin sita lui aurie , apoi iar tac, și iar zâmbesc…Îmi place să mă bucur de locuri...de oameni...de cer...
 Am citit odată  că Regensburg , orașelul acesta din centrul Bavariei, ridicat de-a lungul Dunării este,,cel mai bine conservat oraș din Germania”- țară unde conservarea monumentelor istorice pare a fi cea mai importantă industrie( se spune că după fabricile BMW și Siemens). Străzile medievale sunt aici protejate prin lege încă din anii 1970. Toate bisericile, vilele patriciene, turnurile, zidurile romane  pe care spațiul acesta le însumează  sunt autentice - Regensburg a scăpat neatins de bombardamentele celui de-al doilea război mondial, de aceea, m-am  simțit ca într-un muzeu în aer liber, din aerul căruia am respirat povești amestecate, strălucite, ale ultimilor 2000 de ani.Exista familii care locuiesc în case vechi de 1500 de ani, locuite 1500 de ani...Case frumoase, ce știu povești de iubire din alte, și alte, și alte timpuri...Centrul orașului este, desigur,  în patrimoniul UNESCO, traficul auto este restricționat la minim, dar pașii noștri curioși pot cutreiera pe oriunde, în orice colț al tărâmului acestuia în aerul căruia locuiesc atâtea povești!
Mândria orașului este, desigur, vechiul Pod de Piatră, Steinere Brucke. Orașul medieval se semețește  cu podul Steinere Brucke, construit în sec al XII-lea, primul pod de piatră construit vreodată peste Dunare. Cu o lungime de peste 300 de metri, podul este funcțional și astăzi și a devenit obiectiv turistic de prim rang al Regensburg-ului.Nu e spectaculos, dar e legendar, știe cadența a milioane și milioane de pași rătăciți de-a lungul multor sute de ani peste bătrânul fluviu. L-am străbătut cu același zâmbet într-un colț al sufletului, mi-am amestecat privirile cu undele învolburate ale Dunării, am ascultat aici concertul ad-hoc al unor tineri îndrăgostiți de muzica regae.
În prezența Domului Sf.Petru(Catedrala Regensburg) timpul a picurat cu greu frânturi de secunde, apoi s-a oprit pentru o vreme: am vizitat catedrala (monumentul deține un număr impresionant de vitralii medievale, majoritatea fiind de secol XIV și câteva de secol XIII), apoi am poposit  la o cafenea așezată chiar sub vechile vitralii, în vecinătatea turnurilor gemene ale domului.Ca într-o visare, am ascultat căntările desăvârșite de orgă, apoi, când orga a tăcut, am  ascultat vrajită pașii trecătorilor prin locul acesta minunat(chiar asta am făcut!!), mi-am agățat privirile când de zâmbetul vreunui trecător, când de petalele uluitoare ale florilor de la ferestrele învecinate ...Pentru mine, uneori, asta înseamnă fericirea!Nu e mult spus, sunt trăiri simple, carora le-am dat răgaz aproape o luna pentru decantare...

P:S:In aerul acelei dupa-amieze reci presarat doar din cand in cand de acorduri solemne de orga,  numerosi turisti  sorb din cafea  in tacere.Ador linistea acestui loc…De la o masa alaturata, aud insă, fără să vreau, frânturi din conversația  a doi tineri:,,frate, era pă peron vreo 6 bucăți bune-bune, numa’n streci strălucitori, machiate, aranjeate și a venit toate spre mine”…../,, îți dai seama?la douăj’ dă ani spărgeam cu  miilii dă euro…” Conversația se făcea, ați înțeles, în…limba română pe ton strigat…
Am părăsit orașul cu același zâmbet în colțul sufletului, dar  gândul mi-a plecat pe neașteptate, pentru câteva clipe,  la reclama aceea tv.ce promovează cărțile apărute cu ziarul Adevărul.Parafrazând-o, mi-am spus: pentru cei care mai au obiceiul să citească uneori, orașul acesta înseamnă istorie, cultură, legendă; pentru  ceilalți-e doar un loc unde poți bea bere ieftină și  poți mânca cei mai buni cârnați bavarezi! Loc sub soare e, slava Domnului, pentru toata lumea!















5 comentarii:

  1. Cred ca foto nr 5 este reprezentativa pentru P:S: , asa cred eu ,,, :P

    RăspundețiȘtergere
  2. si uite asa m-am plimbat cu tine prin Regensburg :)
    multumesc ca m-ai luat cu tine pe stradute pietruite, pe pod, in catedrala si am ascultat linistea si pasii trecatorilor :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca ma insotesti, Carmen!Ma bucur atunci cand alegi sa mergi cu mine:)

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumos, am fost in martie 2016

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte frumos, am fost in martie 2016

    RăspundețiȘtergere