miercuri, 7 septembrie 2011

Ador Parisul...și ploaia....

Ador Parisul.I-am spus-o de câteva ori, poate i-o voi repeta, îmi place să i-o spun, îmi place să îi repet asta,  chiar dacă el știe bine că îmi provoacă adorație de când ne cunoaștem!
De-a lungul ultimelor luni în care nu ne văzuserăm, am tot avut un vis tainic: de câte ori îmi era greu, de câte ori mă simțeam epuizată, închideam ochii și mă gândeam că mi-aș dori să fiu la Paris, să hoinăresc aiurea pe străzi și...să plouă...Preț de câteva clipe mă imaginam sub o umbrelă, pe trotuare ude, pe malul Senei, ascultând cadența ploii fără niciun gând...Alungam visul acesta ori de câte ori revenea, neîndrăznind să îl mai păstrez sub gene, pentru că îl percepeam ca pe un vis ușor arogant: îmi părea prea mult să am și Parisul și ploaia numai pentru mine...În vara aceasta însă, am aflat împlinirea pentru visul meu nerostit nimănui!!Pesemne am chemat împlinirea aceasta cu o parte profundă din sufletul meu, pentru că ea a venit exact așa cum am tânjit-o: cu ploaie, cu trotuare ude pe malul Senei,  cu o umbrelă și cu toată recunoștința mea pentru entitățile superioare ce  știu să împlinească dorințele!

Mai întâi am poposit în Versailles.Versailles-ul amintește cu energii nebănuite o mare parte din istoria Franței și a lumii... Opulența sa  uluitoare, adună  mii de turiști deciși să îi treacă porțile poleite cu aur curat zilnic, pe ploi, ninsori  sau soare ucigător.Grădinile sunt crâmpeie paradisiace, animate de fântâni muzicale(care au totuși ambiția să cânte doar când au chef)...Orașelul Versailles, situat la doar câțiva km de Paris are și el forța să te transpună într-un trecut istoric despre care am citit mereu cu gândurile vrăjite prin toate romanele ce mi-au însoțit nopțile adolescenței, cu  poveștile lor despre regi, nobili, curtezane, iubire, trădare, bogație, strălucire.Mi le-am amintit hoinărind acum pe aleele grădinilor, prin Versailles, pe sub cerul acela ce părea că tot încearcă să se prăvălească peste noi...cu ploi și ploi, și ploi...

Apoi, în Paris, pe malul Senei, ne-am amestecat câteva clipe  între turiștii care se adăposteau sub poduri, așteptând ca ploaia să se  risipească, iar sub Turnul Eiffel am regăsit aceeași aglomerație cu care preacelebrul edificiu pare să fie obișnuit.Scăldat în lumini, se arată măreț din orice colț al orașului, iar nopțile complotează cu el, sporindu-i grandoarea cu care se impune privit de oriunde...M-am bucurat copilărește de ploile mele, de aglomerația de pe străzi, de clătitele cu ciocolată.Ultima zi a fost însorită, și am putut poposi la cafenele, în Cartierul Latin, nefăcând  decât ceea ce îmi place cel mai mult să fac în orașele străine : am băut cafea cu lapte și am privit trecătorii  ...

Deci, ador Parisul!I-am spus-o și în vara aceasta, de sub o umbrelă(cu preț parizian) care mă apăra de stropii fermecați ai unor ploi reci de vară, cu privirile ridicate spre cer și cu sufletul tremurat!

P.S.Și îl iubesc mai mult de când o persoană dragă, tare dragă mie a ajuns la el la începutul verii acesteia, după ce l-a visat cu toată ființa o viață întreagă!!!Această persoană este cea care m-a ajutat cu ani în urmă să îi pot vorbi azi Parisului...pe limba lui!! L-a întâlnit, l-a meritat mai mult ca mine et...je suis tres heureuse pour vous, madame M!!
























    


6 comentarii:

  1. Cel mai incapatanat turn , nu prea se aprindea sau cum ?

    RăspundețiȘtergere
  2. ... si uite asa am vazut si Parisul :)... si mi-am adus aminte de intalnirea mea cu Franta, adica cu Lyonul, cu caldura infernala a lunii august, cand ma rugam sa ploua macar o zi in cele 6 cat am stat acolo... nu mi-au placut parcurile, pentru ca nu aveau verdeata, doar nisip din ala roscat.

    RăspundețiȘtergere
  3. ma bucur si eu pentru DOAMNA M , si eu am invatat primele cuvinte de la dansa si ma cam descurc acum, cand mai vizitez parisul asa din cand in cand

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti doresc sa il vezi si fara mine(asa), Carmen!!!Iti va placea mai mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Turnului nu-i purta pica pentru incapatanare, nu port pica nici macar ploii: doar aveam umbrela ,,valoroasa”!

    RăspundețiȘtergere