sâmbătă, 10 septembrie 2011

Gânduri ...în ultima zi de vacanță

Un telefon m-a trezit prea de dimineață și m-am dat jos din pat cu gândul să fac o cafea...Am făcut doar câțiva pași prin casă și am simțit în aer o tristețe.Postată în fața ceștii de cafea, încerc să deslușesc cine a risipit peste ziua aceasta  tristețea aceasta ușoară, ca o ceață nevăzută.Clipele care curg îmi aduc gânduri nenumărate, dar eu prind din stolul lor străveziu unul : azi e  ultima zi de vacanță...

Am avut o vacanță frumoasă, de care mă despart firesc, cu privirile mai pline de frumos,  cu umerii mai despovărați, cu gândurile mai limpezi, cu zâmbete nesperate niciodată, cu sufletul  plin de recunostință, cu teama să ating liniștea din mine, pentru a nu o tulbura cumva.Jurnalul meu de vacanță cuprinde locuri și întâmplări pe care le-am trecut prin filtrul sufletului meu și le-am împrumutat lumina stărilor mele : mai întâi eu-întreagă nu am fost decât bucuria reușitei elevilor mei la diversele examene, sentiment unic, frumos, înalt.
Apoi am căutat plajele aurite, undele limpezi, stâncile curajoase pe o insulă grecească, unde soarele știe să zâmbească spre orice privire care știe și vrea să se  ridice spre el.La Bușteni am poposit într-un loc unde sufletul meu pare să atingă raiul, unde gândurile și dorințele mele sunt mai aproape de  cer.Am pornit apoi pe un drum lung de peste 2000 de km, poposind uneori în locurile care ne-au oprit din cale prin farmecul lor : port în amintire podurile de peste Dunăre din Budapesta, Regensbourgul, cu liniștea, minunăția pe care nu știu să o descriu dar sufletul meu surâde amintindu-și-o, restaurantele și magazinele din Austria(dar și crema de ciocolată,,Mozard”-preferință de moment...).Cum să uit Parisul cu ploile lui, cu mulțimea de turiști extaziați de o frumusețe netăgăduită ??Cum să descriu ce simt când îl revăd?Mă tulbur  și zâmbesc amintindu-mi de sărbătoarea Sfintei Marii petrecute la Brugges-una dintre marile mele iubiri: straduțe pietruite, trăsuri, vaporașe, flori, târguri de antichități(sunt fermecată pentru totdeauna de fiecare colț al acestui orășel).La Oostende, in Marea Nordului nu te puteai incumeta sa faci baie, valurile pareau de gheata topita, iar undele erau cafenii, asa cum nu am mai vazut pana aici.În Anvers(Antwerpen) mă simt ca acasă : ședințe la solar, multe plimbări cu bicicleta(într-una dintre seri, în parc, o mulțime de iepuri domesticiți-obișnuiții oricărui parc din Anvers- fugeau  după noi, după bicicletă, ca niște ,, prostănaci”, hotărâți să ne întreacă), băi la piscine de relaxare, saună, vafe cu ciocolată, hoinăreli prin port,  prin parc, prin magazine, pe străzile unde diamantele sclipesc la orice colț (Anversul e cel mai important centru de distribuție a diamantelor : peste 90% dintre pietrele neprelucrate sunt evaluate și comercializate aici).Nu e loc să amintesc detaliat nuanțele gândurilor mele, chipurile și atitudinea oamenilor pe care i-am întâlnit împrejurul meu, plăcerea de a aborda în vestimentație cu mare drag stilul ,,legere”( teniși, blugi, pantaloni scurți, fără tocuri , fără machiaj, fără teama că există priviri ce îți cântăresc asortarea hainelor cu poșeta..etc)sau bucuria că am dormit zilnic măcar până la ora 12!!

S-au dus toate, un avion m-a adus... acasă!Pentru mine ,,acasă”înseamnă  aici, în orașul acesta în care îndeletnicirea cea mai populară este mâncatul semințelor  pe străzi și în parcuri și implicit scuipatul cojilor pe jos, în care oamenii își găsesc tot mai greu de lucru, sau trăiesc cu inima strânsă că își vor   pierde serviciul  pe care îl au, în care fetele preferă de la vârste   mici ținute stridente, vulgare, haine care par mici de ele, rujuri care te orbesc(în străinătate aceste ținute sunt purtate doar noaptea, de către o...anumită categorie de femei), în care nici un sfert dintre absolvenții  de liceu nu au promovat bacalaureatul,  în care societatea în care trăim ne crește încercând să ne învețe că doar ,,șmecheria” e o valoare neprețuită...Ei bine, aici e acasă, pentru că aici e familia mea, aici sunt prietenii mei, aici îmi pot face meseria (recompensată  cu bani puțini, tare puțini, dar  cu multe zâmbete adevărate ale  celor pe care încerc să  îi învăț cu toată puterea mea că ,,șmecheria”nu poate fi decât o reușită de moment, că echilibrul, succesul și fericirea se vor clădi  pe altfel de lucruri într-o zi...).Pentru mine ,,acasă”e, deci,  aici, chiar aici, pentru că mă tem că dacă îmi voi rupe rădăcinile, ca să plec de tot, atunci...fără rădăcini...nu voi mai putea fi fericită nicăieri...O să dispar uneori  spre alte zări,  ca să învăț și eu de la alții, ca să zâmbesc, ca să iubesc...O să dispar uneori spre alte zări, pentru că am învățat  ...zborul!

Deci, ultima zi de vacanță...îmi aduce o trisțete ,,ca o ceață nevăzută”...Revăd fotografii, îmi răsfoiesc toate gândurile și îmi spun  că așa se întămplă dintotdeauna : dupa o ultimă zi de vacanța va veni mereu o primă zi de școală.Iar ,,ceața nevăzută” se va risipi mâine, în zori, în curtea școlii, alungată de glasurile fermecate ale copiilor noștri!!    
























   

10 comentarii:

  1. Ultima zi de vacanta , intaia zi de scoala...

    Desi vacanta a trecut foarte repede , ca un vis , mi-a fost dor de scoala . Mi-a fost dor de carti , de caiete , de uniforma, de mirosul manualelor noi , de entuziasmul elevilor din clasa I , de colegii mei , de zambetele bobocilor , de profesori , de ora de sport , de creta...de tot. Dar cel mai dor mi-a fost de o femeie minunata , care imi este ca a doua mama , care ma ajuta cand am nevoie , imi da sfaturi utile in viata, este cea mai buna profesoara de limba romana , este cea mai buna diriginta !! Va iubesc ! >:D<

    Cristina A.

    RăspundețiȘtergere
  2. E..foarte frumos ce spui, Cristina!!Si eu va iubesc!...mai sunt in jur de 30 de ore si...incepe cearta pentru uniforme, pentru lecturi, pentru harmalaia pe care o faceti uneori!!Dar si de astea mi-a fost dor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oficial , este ultima zi de vacanta...o sa o traiesc din plin si o sa fac tot ce nu am facut vacanta asta!!

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti un SUFLET MARE care stie sa imparta cu atata darnicie din romantismul si caldura sa...esti un om pe care Dumnezeu l-a inzestrat cu multe calitati si ai o mare datorie... sa nu le irosesti,ofera-le celor care merita! Ti-ai ales o meserie care se cu sufletul si din suflet si cred ca tu o faci cel mai bine. SUCCES IN NOUL AN SI MULTI BANI!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat de repede a recut VACANTA!Cat de repede au trecut,zilele in care ma trezeam destul de tarziu,in care soarele te orbea de sralucirea lui,zi de zi ieseam afara,acum deja incepe scoala.Sincer, intr-un fel de abia asteptam,sa-mi revad colegii,sa va vad pe dumneavoastra,care mi-ati lipsit foarte mult.Mi-a fost dor de clipele frumoase petrecute impreuna,de emotia pe care o traiesc intotdeauna cand sunt ascultata la ora.Pentru mine,dumneavoastra sunteti un profesor mai special.Ma bucur din tot sufletul ca v-am intalnit in viata mea si sunteti chiar o persoana cu suflet mare.Va iubesc din tot sufletul!!

    Bia.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase pe care mi le spuneti.Acestea sunt un minunat preambul pentru ziua de maine, pentru startul intr-un nou an scolar!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna. Ma bucur de fiecare data cand iti citesc impresiile, prezentate cu atata caldura si profunzime.Imi dau seama ca te bucuri cu toata fiinta ta de minunatele vacante si ca simti nevoia sa nu tii numai pentru tine frumusetile pe care le vezi si experientele pe care le traiesti.
    Ma gandesc, de multe ori, cu nostalgie, la inceputul de an scolar si la toti elevii pe care i-am avut si pe care i-am iubit ca pe copiii mei.Tu, insa,ai ramas pe baricade si te felicit pentru asta si te sustin atat cat pot sa o fac de la o distanta de 3000 de km.
    Iti doresc un an plin de realizari, zambete si multe flori.
    Mult succes in noul an scolar!

    Mariana

    RăspundețiȘtergere
  8. Ati avut o vara plina. Foarte frumos! Speram sa va distrati la fel si cu noi, la scoala!!!:X

    Bogdan S.

    RăspundețiȘtergere
  9. Stiam eu de ce an simtit ca ai sa fii o colega minunata din primele zile cand ai venit la noi la scoala.Esti un suflet RAR.M am temut ca ai sa pleci definitiv si n am sa mai vad zambetul permanent si mi v a lipsi voiosia ta,dar m as fi bucurat pentru tine sa o faci. iti doresc sa ai parte de mult noroc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Va multumesc mult, mult, chiar mult!!!

    RăspundețiȘtergere