joi, 10 februarie 2011

Am așteptat primăvara...

      Am așteptat primăvara în fiecare clipă din iarna aceasta...Am așteptat-o în taină, cu pumnii strânși, cu ochii închiși, cu spaima colosală că atunci când va veni, nu va mai găsi nimic din mine, după o astfel de iarnă.
        
      Am dorit-o  încă de când cerul  toamnei târzii se întunecase  nefiresc. Am așteptat-o alături de toate păsările gonite de acasă. Am strigat-o în șoaptă, speriată,  când moine reci au luat în stăpânire tot ce respiram.Am simțit că am nevoie de pacea  luminii ei în diminețile împovărate de chiciură pâcloasă.Am visat la ea când zăpezile grele mi-au împotmolit pașii pe trotuare.Am cerșit  venirea ei când m-au biciuit peste obraz viscole nedrepte.M-am rugat să ajungă aici  atunci când gerurile grele au mușcat din mine lăsându-mă fără suflare.Am strigat-o din răsputeri în nopțile înghețate, pustii și mute, până ce vifore încrâncenate mi-au împărțit glasul la cele patru zări. Am  pândit razele ei blânde ca să topeasca țurțurii și gheața de pe ferestrele mele.Am implorat-o să se strecoare în mine când m-a nins viscolit. Am tânjit să sclipească măcar o clipă  în sufletul meu  mai ales când m-am întrebat plânsă, umilă sau răzvrătită de ce mă frământă atâtea viscole???
       
             Am așteptat primăvara, iar primele zile cu soare îmi dau de veste că ea e aici, oricâtă iarnă a mai rămas în calendare !O merit!(în toate zilele viforoase  am sorbit cu  bietele mele  puteri sfârșite leacul  gândului  că ea va veni firesc, așa cum vine de când e lumea dupa geruri și cumpliri nedrepte) ... Sufletul meu se cutremură doar, reamintindu-și cât de iarnă i-a fost...Cu primăvara, el nu  cerșește fericire, ci liniște, liniște, liniște...
      
          Am așteptat primăvara în fiecare clipă din iarna aceasta...Am așteptat-o în taină, cu pumnii strânși, cu ochii închiși, cu spaima colosală că atunci când va veni, nu va mai găsi nimic din mine, după o astfel de iarnă.Am așteptat primăvara în fiecare clipă din iarna aceasta, dintr-un singur motiv: ca să mă învețe ea.. să zâmbesc!

5 comentarii:

  1. Ar trebui sa te gandesti cat esti de iubita!!Cata lume te iubeste intr-un fel sau altul, si sa te obisnuiesti sa zambesti mai des!!Pentru ei.Nu crezi?

    RăspundețiȘtergere
  2. din clipa in care am vazut-o pe d-na chiran georgiana am stiut ca e ceva diferit la ea... ca nu e ca toate femeile. dansa este o persoana mai speciala si plina de bucurie. este cea mai buna profesoara si stiu asta pentru ca sunt elava ei. ma numesc deloiu monica de la scoala numarul 8 din giurgiu si imi place totul la doamna chiran(se imbraca super,este buna cu toti etc) nu stiu cati ani are, dar eu i-as da 27

    RăspundețiȘtergere
  3. buna!! sunt tot monica si vreau sa spun ca doamna chiran imi usureaza munca (adica imi e mai usor sa invat la lb. romana),deoarece nu tipa la elevii ei decat atunci cand intrec masura si mai multe chestii

    RăspundețiȘtergere
  4. Unde esti tu primavara!Dar si cand vei veni,toate sufletele vor inflori!Tu esti mereu o primavara prin cuvintele curate si proapete!
    Te pup si te imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere