Ramas bun 2010, bun venit 2011!

S-a mai dus un an.M-am despărțit de el departe, departe  de casă, cu firescul ideii preștiute  că după noapte vine zi, de când e lumea.Înainte de a-l lăsa să  plece pe acest  2010, am trăit  zile lungi și frumoase,   în care  l-am  trecut prin sufletul meu , l-am cernut prin sita lui fermecată,  apoi l-am lăsat să  alunece spre alte lumi, ideale, de unde poate va reveni  uneori prin  foșnetul  pașilor  unor oameni pe care  i-am cunoscut și  i-am prețuit sau i-am iubit, prin parfumul și alcătuirea  unor locuri, a unor trăiri, a unor evenimente cuprinse în mine și numite general,,amintiri”.

       A fost un an care mi-a dăruit multe:cu echilibru între bune și rele! Cum e normal, sufletul meu face apelul bucuriilor din anul acesta, câteva, câte pot cuprinde clipele și rândurile scrierii mele de acum, în dez-ordinea apariției prin mintea mea: am putut face mici bucurii celor pe care îi iubesc ,,până la Univers”(citat-Robert) .O persoană dragă, de ,,maximă importanță” pentru mine a învins prin knock-out etern (!) lupta cu o boală amară( căreia nu-i pot scrie numele nici în gând). Am fost premiată, am fost iubită(mult, știu!!), am râs din tot sufletul, m-am luptat cât m-au ținut puterile pentru ideile în care am crezut, i-am învățat cu dăruire o mulțime de lucruri pe o mulțime de omuleți , am fost mâgâiată adesea,  m-am plimbat cu bicicleta, am înotat în mare, am văzut Parisul și m-am îndrăgostit de el(de Paris!), m-am rugat cu tot sufletul pentru dorințele mele, am primit muuuulte flori, am băut cafea cu aproape toți cei cu care îmi place să beau cafea, am ascultat muzică, am cântat,  am fost la teatru, am respirat  în primăvară  sub  Teiul lui Eminescu din Parcul Copou dar și sub cireșii înfloriți din curtea  Bojdeucăi  lui Creangă(Iași), m-am plimbat pe plaja pustie în luna mai și mi-am oprit bătăile inimii ca să pot asculta hipnotizată numai si numai  glasul valurilor, mi-am cumpărat(destule) haine, am fost cerută  în căsătorie, am făcut oameni de zăpadă, am patinat, am văzut câteva filme memorabile, am muncit pe brânci, am fost la Bruges de Crăciun(și am fost tare fericită!), am dăruit fericire(și asta știu!!), am scris pe  blog...

    Cu inima strânsă, bag în seamă și minusurile anului acestuia, pe care le consider experiențe de viață, pe care le iscodesc atentă spre a le folosi în favoarea mea, cumva, cândva, oricând... Am fost criticată, am plâns cu toată ființa(prăvălită pe covor),  am suferit adesea aproape de limita cu viața, m-am blocat uneori  întrebându-mă dacă mai trăiesc, nu am petrecut destul timp cu cei care sunt neprețuiți  (mai importanți pentru mine decât mine însămi), nu am vorbit destul cu mama, am fost bârfită(uneori de către persoane cărora le-am încredințat ani mulți din viață),  nu am dormit cât mi-aș fi dorit, am făcut greșeli, nu am corectat niciodată testele de evaluare  la timp,  am fost mințită, am crezut repetat multe vorbe goale(prea  goale!), am avut prea puțin timp liber, am abandonat câteva idei/proiecte (cu promisiunea  că le voi relua), am simțit gustul otrăvit al dezamăgirii.

       La miezul nopții de la trecerea spre anul 2011, nu mi-am pus nicio dorință... Printre chipuri străine,  departe de  locurile de aici și departe de mine, cea care ieri nu mai credea în ,,mâine”,  am  privit pierdută  cerul chinuit de artificii, și am fost recunoscătoare  Universului întreg pentru  că sufletul meu s-a putut  simți  liber.Mă las năvălită de tot ce va dori acest an  să îmi aducă, pentru că am învățat că atunci când te încrâncenezi  într-o dorință unică, o ceri atât de frenetic, încât îndeplinirile devin imposibile...Mă las năvălită de bune și rele fără să cer nimic măreț  sau complicat... Orice an nou e un nou început, plin de zâmbete pe care nu le-am zâmbit, plin de întâmplări neîntâmplate încă, plin de lacrimi pe care nu le-am curs, plin de iubire pe care nu am dăruit-o, plin de viață pe care nu am trăit-o. Îl aștept cu bucuria simplă cu care am ridicat  uneori  obloanele dormitorului, în diminețile cu soare de la Antwerpen , cu gândul că mă voi posta la fereastră și voi sorbi în tăcere din cafea și din gândurile mele...La început de an, sufletul meu urează  cu dragoste La mulți ani   tuturor celor care fac sau vor face în vreun fel parte din mine!

P.S.-Tot sufletul meu își amintește că a deschis acum câtva timp,  o chitanță pe care nu a plătit-o în niciun fel...și o tot port cu mine...S-o trec la bucurii, sau la tristeți?Ei bine, asta tot anul acesta nou mă va învăța...

     -Fotografiile surprind cateva(foarte, foarte putine) dintre clipele impreuna cu care anul 2010 pleaca..
     -Iar pentru ca eu am inceput anul acesta cu  melodia de mai jos(care mi-a fost daruita),o daruiesc la randul meu cu mare, mare bucurie(mi-e draga!)fiecarei fiinte care face parte din timpul meu!