duminică, 23 ianuarie 2011

Declarație de dragoste

  În dimineața aceasta de ianuarie, duminică...în pijama, alături de o ceașcă de cafea și de ferestra prin care observ  o zapadă nesigură de strălucirea ei, mă gândesc aiurea, preț de câteva clipe, la ...declarații de dragoste.E frumos momentul acesta, doar al meu, în care  mă pot întâlni  cu  astfel de lucruri, pentru simplul motiv că ele există  în viața mea.Nu sunt multe, dar de strălucirea lor sunt... sigură!!

    Le  iscodesc pe cele  care vin acum lângă ceașca mea de cafea...Mintea mea nu le caută pe cele patetice, dramatice, manipulatoare, prea intime, sau neînțelese pe deplin, le ocolește pentru totdeauna pe cele pe care le-a simțit incerte, nesincere, năuce, le risipește cu mâhnire pe cele care sunt dureroase ...Sorb din cafea și zâmbesc spre cele care m-au surprins, care m-au înduioșat, care nu și-au căutat sau studiat prea tare alcătuirea de vorbe.Și mai ales mă bucur de acele declarații care nu sunt construite din cuvinte, ci din gesturi, priviri, fapte!!!Pentru aceste întâmplări simple, câteva, eu mă simt norocoasă și recunoscătoare:
        -,,te iubesc până la extratereștri!”(Maria);
         -,,te iubesc până la univers și până sub pământ!”(Robert);
         -,,te iubesc până în Jamaica, că până acolo sunt 2 milioane de km și nimeni nu poate să te iubească atât!!”(Robert);
         -,,o să te iubesc până când o să ai tu 100 de ani și eu o să am...77!”(Robert);
          -șosetele tricotate de mama;
          -,,doamne!cât te iubesc!”(ai vorbit în somn!...);
          -o sumă de clipe la Paris..si  Bruges;
          -petrecere –surpriză(mare surpriză!)  în timpul  orei de lb.română, care începe emoționant  cu,,la mulți ani, vă iubim!!”;
           -,,copiii mei sunt îndrăgostiți de tine...”
          -ziua de ieri-sâmbătă-22 ianuarie,  petrecută exclusiv si excelent cu prietenele mele...Ce vreme de a pleca în...excursie..singure!!și ,,voi știți cât am așteptat ziua asta?!!”(Mari)
             Am scris doar câteva, pentru ca nu  pot împărți toate emoțiile  cu lumea întreagă! Dar nici cafeaua mea de duminică dimineața și nici parada lor dragă   nu s-a încheiat... Ieri aș fi crezut că sufletul meu ar avea nevoie  și de alte declarații, făcute cu vorbe sau cu întâmplări...Acum zâmbesc spre cele pe care le am deja, și  cu ochii pierduți către zăpada aceasta nesigură de strălucirea ei, mă declar norocoasă așa...Mă voi gândi, în continuare la cei care știu să declare dragostea prin vorbe sau prin întâmplări, pentru că e o minune să te știi iubit! Iar ceea ce ar putea fi mai frumos decât  declarațiile de dragoste pe care le primesc de la cei din jur, ar fi, cu siguranță, să stiu să le fac și eu câteodată, unele la fel...

P.S.La mulți ani, la mulți ani, Mari!

4 comentarii:

  1. dragostea chiar este cel mai frumos lucru ce se poate intampla cuiva? ( CINEVA ,mi-a demonstrat asta).

    RăspundețiȘtergere
  2. Depinde de ceea ce inseamna pentru fiecare,,cel mai frumos lucru”.Pentru mine, dragostea pentru cei din jur, dragostea de la cei din jur, este categoric cel mai frumos lucru...

    RăspundețiȘtergere
  3. e o poveste interesanta si imi place mult.am placut-o pe d-na chiran din prima zi in care am vazut-o. dansa se imbraca foarte supar si o avantajeaza toate hainele. ma numsc deloiu monica si doamna chiran e preferata mea

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt tot monica si am uitat sa va spun ca nu stiu cati ani are doamna chiran, dar eu i-as da in jur de 28

    RăspundețiȘtergere