duminică, 19 decembrie 2010

În țara lui Moș Crăciun

      Prima zapadă din an declanșează în sufletul meu ceea ce ,,les connaisseurs” numesc ,,memoria afectivă”; astfel, prima zapadă mă exilează în urma acestui  azi, într-o lume a zăpezilor firești, a zăpezilor desăvârșite, a zăpezilor ideale...în Laponia.Iarna iubesc mai mult locul acela, iarna mi-e dor mai mult de capătul acela al lumii, unde  îmi pare că ninsorile sunt divine, ireal de frumoase!
       Orașelul Rovaniemi e un colț de poveste, situat undeva, la un colț de lume, care strălucește în mine, într-un colț de suflet, și care  îmi readuce pe buze un colț frumos  de zâmbet.
        E vremea poveștilor...și închid ochii pentru a mă mai visa o clipă acolo.E un oraș mic, tăcut, strălucitor, cu străzi albe, albe de zăpezi nemaiîntâlnite nicicând, nicăieri.Atât de albe, încât nu știi unde încep trotuarele și care sunt  șoselele.Sau poate că nu există șosele și trotuare în Rovaniemi...Nici nămeți nu sunt!!Poate că cineva trece noaptea și nivelează  impecabil  zapada aceea, pentru că pare zahăr strălucitor risipit uniform, pretutindeni.Toate mașinile cu faruri aprinse  merg  foarte, foarte încet, ca într-o inerție,  și îmi dau impresia că alunecă  într-un joc menit să creeze hipnoză.Sunt grade minus(multe) și totuși, pe trotuare trec necontenit   bicicliști, cu chipuri radiinde  și mame ce-și duc bebelușii în cărucioare(-26 grade!).Părem toți personaje într-o poveste!Asta simt în fiecare clipă petrecută aici!Orașelul e înconjurat de păduri de brazi, decor  perfect și minuțios realizat(de cine, oare?): brazii aceia din felicitările de Crăciun pe care nu te saturi să le privești!Amintirile mele nu se  vor dezice  niciodată de nopțile în care am făcut safari, devenind complice cu luna, cu zăpezile ireale, cu gerul, cu renii, cu trăirile unice, care te conving, fie și pentru câteva clipe, că viața e o minune!Sunt zilele mai scurte iarna(lumină e doar de la 10 până pe la ora 14)...ei, și?orașul  pare magic noaptea!Poți jura că zăpada are sclipiri de diamant!În restaurante plutesc  în  aer  cuvinte rostite cu voce tare, printre  zâmbete, căci toată lumea povestește, râde tare, degustă mâncăruri din carne de ren...Din când în când privim curioși pe fereastră, în așteptarea aurorei boreale...Nu se zăresc însă  decât avioane care  decolează părând  să frizeze acoperișurile ninse.În pub-uri bem bere Guiness  și răsfoim câte un volum așezat strategic pe rafturile ce decorează pereții –eu aleg titluri cunoscute: Jane Eyre îmi reamintește povestea iubirii necondiționate...
  Dar  farmecul unic al acestor locuri îl constituie Santa Clauss House.Aici respirăm magie!E o căsuță de lemn, în interiorul căreia totul este obscur, cețos, misterios.Cutii cu jucării sunt risipite peste tot, miroase a turtă dulce și lumina timidă are nuanțe roșiatice.Străbatem casa în vârful picioarelor, ca niște musafiri curioși, convinși că suntem într-un basm...Apoi...pătrundem în încăperea moșului și abia aici rămânem muți de uimire!Are haine frumoase, o barbă imensă, cum nu am mai văzut  și ochii vioi!Iar zâmbetul lui ... mă  decide  repede că trebuie să- i vorbesc!I-am spus că mi-e dator, că în ultimii ani nu a găsit drumul spre mine...!El îmi  spune zâmbind că poate nu am fost cuminte...Cei din jur îl asigură însă într-un glas că am fost, iar Moșul îmi promite că va face prima oprire anul următor în România(deci, rămane de vazut dacă  are cuvânt!!).În curte oamenii de zăpadă depășesc doi metri înălțime...și sunt chiar de zăpadă!De undeva, ne înconjoară o muzică vioaie...muzica acestui tărâm fermecat!Nu aș vrea să plec...ce maestru  regizor pune  oare în scena  ziua aceasta, la capătul lumii,  cu oameni imenși de zăpadă, cu ceai fierbinte baut la masuță  cu Moș Craciun(originalul Moș Crăciun),  cu pași pe Cercul Polar, cu fulgi care alunecă  splendid, în ritmul unei melodii ireale??Oricine ar fi...îi recunosc geniul creator și, smerită, plec fruntea și îi mulțumesc pentru că s-a întrecut pe sine și mi-a vrăjit sufletul!
       Petrecerea de rămas-bun se dă într-o cabană feeric plasată, în adâncul unei păduri argintate.Racheții  ramân îngropați  în zăpadă, noi ne avâtăm înăuntru, în cabană, unde ne împărțim somon, vin, focul din șemineu,  și promisiunile de revenire în lumea basmelor, în lumea lui Moș Crăciun!
       Laponia e un loc unic în lume, unic în sufletul meu și, cred,  al oricui i-a sorbit magia ca pe o licoare opalină.Iar  Rovaniemi e un colț de poveste, situat undeva, la un colț de lume,care strălucește în mine, într-un colț de suflet, și care , îmi readuce pe buze un colț frumos  de zâmbet.
      Prima zapadă m-a făcut să privesc pe fereastra înghețată, în mine, unde, deși este frig și viscolește,   amintirile despre Orașul lui Moș  Crăciun tocmai au aprins un foc vesel!



























Un comentariu: