Kalispera...

Astazi m-am trezit speriata de zgomotul unei ploi torentiale care biciuia asurzitor obloanele dormitorului.Aici, in coltul acesta de viata, se aduna uneori toate anotimpurile intr-o zi, iar certitudinea verii a ramas in urma, in calendarul lasat acasa.Am luat cu mine doar gandurile calde la vacanta, cu ele mi-am captusit sufletul ghemuit cuminte, in mine, ghemuit in singura lume pe care el o cunoaste inca.

Nu mai asociez de multa vreme vacanta cu distractia.Pentru mine, vacanta e un prilej binecuvantat de a-mi trage suflul, si mai ales de a petrece timp cumva-oricum, in tihna,  cu cei dragi, timp pe care felul in care vietuim fiecare dintre noi nu ni-l mai lasa.Am ales un loc scaldat intr-un soare neobosit, la malul bland al unei mari risipitoare de energii albastru-turcoaz.

Adun aleatoriu ganduri si le revars pe aceasta fila, insotite de un sir de imagini stranse din zilele cu soare:

pescarusi, barci, vapoare, nisip, ape, maslini, leandri in floare, cafea bauta in zori pe un balcon, deasupra marii, cu cei dragi, scufundari, inot, apusuri splendide, tristeti, zambete, fructe de mare, sate pescaresti, stanci, valuri, umbrele de soare, marmura alba, plaje pustii, plaje animate, colindat, fotografiat, somn incert, catre seara, pe un sezlong auriu, arici de mare, brize ametitoare, stradute inguste, pietruite, case albe, obloane albastre, povesti vechi, antice, rascolitoare, lacuste cu zumzet rasunator, mandarini, pisici tacute, supa de peste…kalispera…

Stiu…nimic deosebit.Nimic uimitor, nimic fascinant…Nu mai e nou nimic sub soare, stim cu totii.E o poveste banala, eliptica,  despre un crampei de vreme, despre un crampei de lume, despre un crampei din mine.