,,Cred că inima mea e închisă
pentru renovare. Nu mai încercaţi. Lucrătorii se mişcă greu, româneşte. Fură la materiale, sunt leneşi. Nu ştiu cât va dura. Între timp vă sugerez să vizitaţi
lounge-ul special deschis pentru cei care se încăpăţânează să creadă că e ceva
interesant de văzut, aşa, scos din context. De marţi până duminică, am expus
câteva vene mai vechi, o bucată de scoică de pe vremea când Vama Veche nu era a
tuturor, trei scrisori care mă acuză de egoism, o caseta cu cântece de leagăn
de mult uitate, trandafirii pe care nu i-am oferit niciodată, mai multe plicuri
cu ceai din dimineţi cu speranţă, câteva caiete cu teme de vacanţă, un portret
din ziua în care am fost înşelat prima dată (trebuie să vedeţi mutra aia),
monede cu efigia fricii pe care nu mi le primeşte nicio bancă, un casetofon
care m-a învăţat să cânt, haine din studenţie şi multe nimicuri fără definiţie.
Vă urez vizionare plăcută. Lunea muzeul este închis. “
Am citit aceste rânduri prima
dată cu multă vreme în urmă, pe blogul lui Tudor Chirilă, primul blog la care
am început să poposesc în spaţiul virtual.Le-am regăsit azi-dimineaţă, în
cartea pe care am înşfăcat-o vineri, dintr-o librarie din Iaşi, ca amintire a
trecerii mele de câteva zile prin această urbe metafizică.Vorbele lui mi s-au
părut asortate cu această primă zi de
vacanţă- luni-aprilie, cu soarele timid şi laş, cu primăvara asta vagă, cu
mine…Lunea, deci, muzeul este închis…
P.S.Nu i-am întrebat, dar poate
că şi soarele, şi primăvara or avea inima în renovare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu