marți, 4 octombrie 2011

Suntem exact ceea ce daruim celorlalti...


Am citit de curand o poveste aparent usoara, copilareasca: se spune ca in timpul Primului Razboi Mondial, se aflau fata in fata, pe campul de lupta, armata austriaca si cea italiana.Acestea s-au luptat pana la lasarea serii, cand ambele armate s-au retras in transeele lor.Aroganti, austriecii s-au gandit cum sa ii umilesaca pe italieni.Au luat o cizma soldateasca rupta si murdara si au indesat in ea mizerie, gunoaie, dupa care au aruncat-o in tabara italienilor, cu mesajul evident ca Italia, care are forma unei cizme, are aceeasi valoare cu dezgustatorul ,,cadou”trimis italienilor.Italienii insa au luat cizma, au cusut-o, au spalat-o, au lustruit-o, au umplut-o cu ceea ce ei aveau mai de pret in tara lor : struguri, smochine, portocale…Dupa care au aruncat-o in tabara austriecilor, insotita de un biletel:,,fiecare da ce are!”…

Am ramas pe ganduri si m-am trezit asaltata pentru cateva clipe de ecourile unor  momente de viata cand, de-a lungul anilor mei  am suferit adesea pentru ,,cadouri” primite uneori de la cei din jur(oameni de tot felul pe care i-am iubit fara jumatati de masura, fireste, pentru ca de cadourile celor care m-au cunoscut pentru clipe/circumstante/nimicuri, nu m-as obosi sa imi amintesc) : am primit uneori minciuna, jumatati de adevar, cuvinte sarace, fara acoperire in fapte, nesiguranta, razbunare, amanare, invidie sau reprosuri inutile.Azi zambesc povestii mele cu talc…, povestirea aceasta simpla m-a ajutat sa ma impac cu toti : cineva mi-a dat minciuna, pentru ca asta il reprezenta atunci-avea o viata plina de minciuni.Am primit jumatati de adevar, amanari, nesiguranta…pentru ca asta era viata celui care dadea asta : jumatati de adevar, amanari, nesiguranta…Am primit razbunare de la cineva care era compus din invidii si razbunari…Deci, nu ai cum sa dai altceva decat ceea ce esti…E un exercitiu simplu: ma gandesc la ceea ce daruiesc in jurul lor cei pe care ii cunosc, si simt ca ,,darurile” lor chiar  ii reprezinta, sunt ca o emblema....
Cunosc, din fericire si  persoane care inseamna pentru mine eleganta, generozitate, bun simt, zambet, seninatate, vorbe bune, afectiune, grija, in functie, desigur, de ceea ce raspandesc imprejur…Mi-ar placea, de asemenea, sa inteleg cum ma percep ceilalti : eu, in acceptia lor,in functie de ceea ce ,,daruiesc” ce reprezint?

6 comentarii:

  1. Pentru mine dvs insemnati a doua mama.Va multumesc ca,m-ati ajutat sa nu mai imi fie teama de unele lucruri,sa nu mai judec oamenii chiar daca unii sunt rai,buni.Va multumesc ca datorita dvs imi place foarte mult si lb.romana!Ptr mine reprezentati omul care este intotdeauna vesela,intotdeauna buna dispusa chiar daca poate dvs sunteti trista ,intotdeauna ma faceti sa fiu cu zambetul pe buze.Mi-as dori ca acesti 2 ani sa stea pe loc dar din pacate nu se poate.Mie dor de dvs...acesta saptamana nu a fost aceeasi saptamana fara dvs,nu a mai fost aceeasi ora de romana.Va asteptam!!!
    Bia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos, Bianca pentru ce spui, pentru ce simti!!Astept revenirea la scoala, pentru ca nici pentru mine nu e la fel fara voi...
    G.Chiran

    RăspundețiȘtergere
  3. Georgi, eu te vad intr-un singur fel, te vad calda :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumneavoastra sunteti o carte deschisa , ce ne daruieste iubire , pentru ca primeste iubire neconditionat de la noi , ne daruiti zambete calduroase , ne daruiti imformatii care ne ajuta in viata , ne daruti clipe minunate , ne daruiti tot ce poate darui un om! Si pentru asta va multumesc !

    P.S. : Nu uitai ca va iubesc enorm! (!!!)

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  5. Dvs. daruiti mereu zambete, dragoste neconditionata, invataturi despre viata si despre tot felul de lucruri.
    Daruiti lucruri cu o valoare foarte mare pentru noi elevi.

    Flory VIII-F

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc frumos pentru fiecare cuvant...

    RăspundețiȘtergere