vineri, 18 martie 2011

Vă implor să fiți mereu ca primăvara!!!

              Ele pot face păsările să revină acasă, pentru  a-și umple cuiburile de viață. Ele pot învăța privighetorile să cânte, pot încuraja  cireșii să strălucească de speranța albă a rodului, pot adia cu iarba în bătaia înmiresmată a vântului.Ele  pot  polei diminețile cu ceață aurită de raze și pot complota cu cerul întreg spre a cerne minuni peste lume.Ele pot să facă firea întreagă să vibreze, pentru că  ele sunt ca primăvara, iar primăvara este ca ele: ambele sunt făpturile cele mai... născătoare de viață!
            Și atunci... Să fie o întâmplare pe lume  faptul că primăvara începe cu sărbătoarea lor?Cine să creadă asta?La început de martie, ca în fiecare an, am stat alături de ele, între ele, pentru a sărbători faptul că suntem femei!
             Mai întâi am ținut tovărășie mamelor elevilor mei, cărora le-am făcut surpriza unei iesiri la teatru, la plimbare, la cafea(complotând cu soții și copiii  lor). ,,Titanic vals”, piesa lui Tudor Mușatescu jucată la Teatrul Nottara le-a adus deopotrivă zâmbete și lacrimi: le-am observat aplaudând cu emoție și recunoștință o împletire de actori ce se înclinau la rândul lor, fericiți de ropotele vii și sincere pe care noi le risipeam pentru ei.A fost o zi frumoasă!( cel puțin la fel de frumoasă ca cea de anul trecut în care am sărbătorit ziua mamei tot cu elevii mei și mamele lor la o serbare înflorită, pe care niciunul dintre noi nu o va uita ușor, serbare ce a încălzit pe atunci o zi de 8 Martie cu viscol cumplit, ultimul viscol din an)
        Ziua de 8 Martie din anul acesta mi-a umplut brațele cu  buchete de flori, semne atât de colorate, proaspete, vii, înmiresmate ale gândurilor celor din jurul meu(le-am spus că dacă mi-au adus o floare, înseamnă că s-au gândit, fie și pentru o clipă, la mine).Seara am împărțit clipele cu alte ființe minunate(locatare în sufletul meu),  unele mai dragi decât altele!!!Nu am simțit decât bucuria de a le ști acolo, alături, semnificativ, la o sărbătoare a puterii lor magice...
  
           Iar acum, doamnelor, la început de martie, vă doresc din suflet să puteți mereu să faceți păsările să revină acasă, pentru a-și umple cuiburile de viață! Vă  urez să  puteți    învăța mereu  privighetorile să cânte, să  puteți întotdeauna  încuraja  cireșii să strălucească de speranța albă a rodului, să puteți neîncetat  adia cu iarba în bătaia înmiresmată a vântului!Vă țin pumnii să  aveți puterea de a  polei pe vecie diminețile cu ceață aurită de raze și să nu încetați nicicând să  complotați  cu cerul întreg spre a cerne minuni peste lume !Vă doresc să  obligați   firea întreagă să vibreze, pentru că voi, și numai voi  sunteți  ca primăvara, iar primăvara este ca voi: ambele sunteți  făpturile cele mai... născătoare de viață!Vă implor să fiți mereu ca primăvara și  promit că și eu voi încerca mereu să fiu  ca voi!
          P.S.Te iubesc atât de mult, mamă!







6 comentarii:

  1. este foarte frumos ceea ce ati scris despre primavara iar pozele sunt la fel de feumoase mai ales daca suntem noi cu dumneavoastra,iar doamnele profesoare foarte frumoase.:*
    byaa

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos, Bianca...stiu ca pozele sunt mai frumoase daca sunteti voi cu mine!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam frumos , si totusi meritati mai mult. Multumim pentru primavara!

    RăspundețiȘtergere
  4. Este un blog foarte frumos.
    Va felicit!

    cu drag,

    georgi

    RăspundețiȘtergere
  5. Primavara vine cu o floare intotdeauna foarte importanta, iar eu pot spune ca aceea floare sunteti dumneavoastra.

    Flory

    RăspundețiȘtergere