Ele pot face păsările să revină acasă, pentru a-și umple cuiburile de viață. Ele pot învăța privighetorile să cânte, pot încuraja cireșii să strălucească de speranța albă a rodului, pot adia cu iarba în bătaia înmiresmată a vântului.Ele pot polei diminețile cu ceață aurită de raze și pot complota cu cerul întreg spre a cerne minuni peste lume.Ele pot să facă firea întreagă să vibreze, pentru că ele sunt ca primăvara, iar primăvara este ca ele: ambele sunt făpturile cele mai... născătoare de viață!
Și atunci... Să fie o întâmplare pe lume faptul că primăvara începe cu sărbătoarea lor?Cine să creadă asta?La început de martie, ca în fiecare an, am stat alături de ele, între ele, pentru a sărbători faptul că suntem femei!
Mai întâi am ținut tovărășie mamelor elevilor mei, cărora le-am făcut surpriza unei iesiri la teatru, la plimbare, la cafea(complotând cu soții și copiii lor). ,,Titanic vals”, piesa lui Tudor Mușatescu jucată la Teatrul Nottara le-a adus deopotrivă zâmbete și lacrimi: le-am observat aplaudând cu emoție și recunoștință o împletire de actori ce se înclinau la rândul lor, fericiți de ropotele vii și sincere pe care noi le risipeam pentru ei.A fost o zi frumoasă!( cel puțin la fel de frumoasă ca cea de anul trecut în care am sărbătorit ziua mamei tot cu elevii mei și mamele lor la o serbare înflorită, pe care niciunul dintre noi nu o va uita ușor, serbare ce a încălzit pe atunci o zi de 8 Martie cu viscol cumplit, ultimul viscol din an)
Ziua de 8 Martie din anul acesta mi-a umplut brațele cu buchete de flori, semne atât de colorate, proaspete, vii, înmiresmate ale gândurilor celor din jurul meu(le-am spus că dacă mi-au adus o floare, înseamnă că s-au gândit, fie și pentru o clipă, la mine).Seara am împărțit clipele cu alte ființe minunate(locatare în sufletul meu), unele mai dragi decât altele!!!Nu am simțit decât bucuria de a le ști acolo, alături, semnificativ, la o sărbătoare a puterii lor magice...
Iar acum, doamnelor, la început de martie, vă doresc din suflet să puteți mereu să faceți păsările să revină acasă, pentru a-și umple cuiburile de viață! Vă urez să puteți învăța mereu privighetorile să cânte, să puteți întotdeauna încuraja cireșii să strălucească de speranța albă a rodului, să puteți neîncetat adia cu iarba în bătaia înmiresmată a vântului!Vă țin pumnii să aveți puterea de a polei pe vecie diminețile cu ceață aurită de raze și să nu încetați nicicând să complotați cu cerul întreg spre a cerne minuni peste lume !Vă doresc să obligați firea întreagă să vibreze, pentru că voi, și numai voi sunteți ca primăvara, iar primăvara este ca voi: ambele sunteți făpturile cele mai... născătoare de viață!Vă implor să fiți mereu ca primăvara și promit că și eu voi încerca mereu să fiu ca voi!
P.S.Te iubesc atât de mult, mamă!
este foarte frumos ceea ce ati scris despre primavara iar pozele sunt la fel de feumoase mai ales daca suntem noi cu dumneavoastra,iar doamnele profesoare foarte frumoase.:*
RăspundețiȘtergerebyaa
Multumesc frumos, Bianca...stiu ca pozele sunt mai frumoase daca sunteti voi cu mine!!
RăspundețiȘtergereCam frumos , si totusi meritati mai mult. Multumim pentru primavara!
RăspundețiȘtergereEste un blog foarte frumos.
RăspundețiȘtergereVa felicit!
cu drag,
georgi
Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergerePrimavara vine cu o floare intotdeauna foarte importanta, iar eu pot spune ca aceea floare sunteti dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereFlory