Istoria unei infrangeri

Waterloo este semnul unei infrangeri…infrangerea unuia dintre cei mai puternici oameni despre  care istoria universala stie legende…Napoleon Bonaparte… M-au coplesit mereu povestile despre el, acest personaj uluitor  care  la 30 de ani „făcuse deja toate cuceririle lui, guverna lumea, supravieţuise atâtor furtuni, fondase partide, reunise o naţiune divizată, crease un guvern, un imperiu, şi nu-i lipsea decât titlul de împărat…“La 30 de ani!. „Am fost răsfăţat de soartă, trebuie să recunosc! Am comandat întotdeauna, încă de la începutul vieţii, m-am născut să fiu puternic, am decis întotdeauna circumstanţele şi forţa mea, n-am cunoscut vreodată un stăpân sau o lege care să mă domine…”, îi spunea Bonaparte lui Las Cases, pe Insula Sfânta Elena.

Pasind pe campul de lupta de la Waterloo, sub privirile leului ce aminteste de acolo, din apropierea cerului,  curajul ostasilor morti aici(Butte du Lion) si in vechea ferma care ii servise drept ultima reduta lui Napoleon  am visat, cum ar fi fost sa-l cunosc, cum ar fi fost sa traiesc in umbra lui, cum ar fi fost sa il observ, sa  invat  de la el?… Oare cati nu si-au dorit, ca si mine, in clipele in care am traversat locul  infrangerii lui memorabile, sa-l poata intoarce la viata? Nu mă consider deloc un istoric, totuși, mergand la Waterloo si, inainte de asta, citindu-l pe Hugo ce dezbate în „Mizerabilii” bătălia de la Waterloo am ramas  și eu cu ceva idei  cu privire la ea! Stiu ca  batalia de la Waterloo a avut loc la 13 km sud de Bruxelles intre francezi, aflati sub comanda lui Napoleon Bonaparte si armatele aliate, conduse de ducele englez Wellington si de generalul prusac Blucher. Infrangerea suferita de Napoleon la Waterloo a incheiat domnia celor 100 de zile, el a fost exilat pe insula Sfanta Elena, unde a murit in 1821.  . Înfrangerea lui  nu s-ar datora   generalului Wellington! Înfrângerea de la Waterloo se pare ca se datorează doar providentei divine! Napoleon ar fi terminat lupta de la Waterloo încă din prima zi dacă nu ar fi plouat cu o noapte înainte! O simplă ploaie providențială l-a învins pe marele Napoleon! Astfel, ploaia l-a împiedicat să înainteze cu artileria (pionul central al lui Napoleon) din cauza nămolului, așa că de abia pe la amiază a putut pune pe poziții tunurile. Asta a dus la neînfrângerea imediată a englezilor și putința venirii întăririlor (prin reordonarea diviziilor dislocate)! Chiar și când a putut ataca cu artileria, bombele se înfundau în pământul desfundat, fără să provoace altceva decât vulcani de noroi și stropi!Se spune ca geniul lui Napoleon a stralucit fantastic, dar a ajuns la un moment dat să fie poate  inamicul lui Dumnezeu, așa că însuși Dumnezeu l-a oprit, ca și pe Alexandru cel Mare, din cucerirea lumii, pentru că EL e stăpânul de drept al lumii! După cum spunea Hugo: “Veșnicia îl trăsese pe Napoleon la răspundere și căderea lui era hotărâtă. Îl stingherea pe Dumnezeu.”(Hugo, Mizerabilii, p 364) și contiuna tot el: “În bătălia de la Waterloo a fost mai mult decât un nor, a fost un meteor. A trecut pe acolo Dumnezeu.” (Hugo, Mizerabilii, p 374).Istoria nu cunoaşte discursuri mai sensibile şi mobilizatoare decat  cele ale lui Napoleon, pe câmpul de luptă, în faţa soldaţilor săi, indiferent de bătălie. Atunci când Împăratul a cunoscut  înfrângerea in fata englezilor şi-a dorit să moară alături de armata lui: „De ce să supravieţuiesc unui asemenea dezastru?” se-ntreba el după Waterloo.Dar, oare, soldaţii săi, ar fi acceptat să-l lase să moară pe Dumnezeul lor?

 De aceea, ajungand la Waterloo m-am gandit la infrangeri…acele infrangeri totale, care te doboara, te imping la gesturi sfasietoare, te dezumanizeaza, te fac sa iti spui, ca si Napoleon Bonaparte,,De ce sa mai supravietuiesc unui asemenea dezastru?"Am plecat de aici cu pasi greoi, cu sufletul involburat de nori , cu batai de inima mai grabite, cu vorbe mai putine si grele, ca de plumb…

Aveam sa ma inseninez insa mai apoi, intelegand nemurirea indubitabila a lui Napoleon Bonaparte in Franta, la Paris,   la „Domul Invalizilor”, in pragul tombei sale.Aici, milioane de oameni din toata lumea ii rostesc numele fascinati…Si i-l vor rosti pe vecie…

N-am să încetez vreodată să mă bucur, că, dincolo de timp, Napoleon va rămâne viu în memoria umanităţii, iar englezii(urmasi ai celor care i-au grabit infrangerea la Waterloo, urmasii lui Wellington, poate  ) îşi vor apleca mereu fruntea pentru a-i cinsti mormantul, iar gandurile lor ii vor recunoaste maretia!