Desfac bagaje dragi şi…

 …refuz încă să cercetez copacii în căutarea  frunzei de aur…Refuz cu blândeţe, fără tristeţe,  să caut pe cer urmele zborului de păsări călătoare.Nu pot să ascult melodiile vrăjite despre toamnă, nu vreau să alung din sufletul meu ecourile verii şi încă mai port pantaloni scurţi şi bluze uşoare de pânză colorată.Am încă flori în grădină şi vreau… te implor, Doamne, mai lasă-mă… să trăiesc într-un colţ de vară!

Îmi va fi dor nebun de vacanţă!La Buşteni am lăsat multă bucurie, rugăciuni curate, bucăţi întregi de suflet, dar am luat cu mine atâtea  speranţe!Mănăstirea aceea dragă mie e un loc unde mă voi întoarce mereu cu drag. La Basarabov, în Bulgaria, în sălaşul acela sfânt croit în cenuşiul stâncilor, am învăţat o lecţie aproape tristă despre puterea sacrificiului, a autopedepsei, a dăruirii adevărate.

Îmi va fi dor cumplit, inuman,  de mare, de valuri, de zilele acelea lungi, fierbinţi, în care, jur, nu am vorbit nimic, decât în adâncul meu,  am ascultat marea şi soarele, şi vântul, şi adierile măslinilor, zilele acelea binecuvantate în care am fost stăpâna emoţionată şi tăcută a lumii aceleia albastre, aurii, albe, fermecate…

Îmi va fi dor de Sibiul înflorit, de poezia românească a străzilor lui.Îmi va fi dor şi de Viena care nu m-a putut înălţa pe culmi de bucurie, oricât soare, oricâtă Dunăre m-ar fi întâmpinat aici.Îmi va fi dor de toate dealurile şi grădinile idilice ale Germaniei.

Nici nu ştiti ce dor îmi va fi de Franţa!De noaptea aceea în care am hoinărit prin Paris cu o dorinţa unică:idealele ,,crepes” cu pui şi cu brânză! Dar mai ales de Valea Loirei, cu toate castelele ei uluitoare!Uluitoare!Uluitoare!Nu voi fi în stare să uit prea curând sosirea în Chambord, momentul acela în care a apărut brusc  înaintea privirilor mele castelul:s-a oprit timpul în loc, emoţia mi-a sugrumat vorbele şi ochii mi s-au umplut de lacrimi!Mi-am şoptit cu un tremur în  suflet: Doamne, e atâta frumuseţe pe lume!Îmi voi aminti cu drag Orleansul, oraşul Blois, cetăţile, zidurile, domeniile  acelea fascinante ce ţin tovărăşie Loirei şi despre care am citit în cărţile ce mi-au vrăjit anii, ce mi-au umplut muulte dintre nopţile adolescenţei mele.Îmi voi aminti cu nostalgie, voi povesti oricui va dori să mă asculte despre satele acelea franţuzeşti în care era o provocare alergarea prin labirint din fiecare vineri, satele acelea  cu grădini, cu fân cosit, despre casele cu obloane colorate,.O să duc mereu cu mine amintirea acestor locuri unice în lume, unice în sufletul meu.

Îmi va fi dor de zilele sau de serile petrecute pe terasă, cu gândurile acasă, peste  mii de kilometri distanţă.Îmi va fi dor-dor-dor colosal de Brugges, colţul meu de poveste, în care vă implor să mergeţi măcar o dată în viaţă ca să vă fermecaţi sufletele!Îmi va fi dor de Bruxelles, de vafele cu cicolată!Îmi va fi dor de toate zilele în care m-am trezit după prânz, de jocurile de remi cu Robert!Îmi va fi dor frumos şi de zilele de singurătate deplină,petrecute acasa,  în care nu am avut grija curgerii timpului, neluând în seamă nici răsăritul, nici alunecarea în noapte.

Nu vreau să accept încă ce-mi spune calendarul, Nu pot să iau în seamă veştile despre ploile ce vor veni.În mine mai sclipeşte un strop de vacanţă...Îmi va fi dor de hoinăreli….Îmi va fi dor de vară…şi, cred că îmi va fi dor şi  de tine…