E timpul vacanţelor...

E timpul vacanţelor, toate clipele risipite par aurite  prin gări, aeroporturi, pe străzi, în marile sau micile oraşe, la mare sau la munte, în şcoli, în birouri,  în gândurile, în sufletele, în privirile  oamenilor.E atmosferă însorită în toate fotografiile de pe facebook, unde toată lumea zâmbeşte larg ori şăgalnic dintr-un colţ de ţară, dintr-un colţ de lume, sau din odaia proprie, unde se răsfaţă cu doza de virtualitate  servită de tovărăşia computerului… Cert este că e rost de vacanţă prin timpul nostru…E o perioadă frumoasă, în care nu mă interesează prea tare cât e ceasul şi nici dacă e marţi sau joi…

Am hoinarit ceva vreme  şi m-am întors acasă(pentru o perioadă).Am adus cu mine, ca în fiecare an, bagaje…multe bagaje!Ştiu că o să îmi aşez gândurile, apoi o să scriu câte ceva despre clipele pe care eu le-am aurit…E un obicei pe care l-am deprins din anii copilăriei, o pornire lăuntrică ameţitoare.  De când mă ştiu am scris şiruri de gânduri…de când mă ştiu am scris despre ceea ce m-a emoţionat.Am scris despre excursiile mele, despre bucuriile privirilor mele (am scris şi în vacanţele în care nu am plecat nicăieri, despre locurile în care visam să ajung).Am scris în jurnale nenumărate, am scris pe file de agendă, pe foile cărţilor cu care am legat prietenii pe viaţă, am scris şi în sufletele celor cu care am împărţit aceleaşi locuri, clipe, idei, bătăi de inimi…Acum scriu în spaţiul drag al blogului meu.Cu mare convingere simt, chiar simt, că dacă fiecare dintre noi am povesti despre lucrurile, despre locurile care ne bucură, lumea ar fi mai bună.Îmi place să caut locuri şi oameni. Îmi place să vorbesc despre locuri şi oameni…cu simplitatea pe care trăirile mele  o aleg.

Am înţeles, în timp, că fericirea multurmărită ţine numai de cantitatea de suflet cu care noi ieşim în întâmpinarea lucrurilor, locurilor, oamenilor, întâmplărilor, clipelor.Când abordezi cu sufletul  lucruri, locuri, oameni, intamplari, clipe(oriunde, în orice moment de viaţă, în orice cotlon de lume) ai toate şansele să atingi…clipe de fericire…

Am hoinărit, deci, şi anul acesta  ceva vreme  şi m-am întors acasă.Am adus cu mine, ca în fiecare an, bagaje…multe bagaje în care mi-am împachetat emoţii, ilustrate, clipe aurite, fericiri!