Serbare de Craciun

Serbarea de Crăciun e un obicei frumos în anii de școală, un obicei care a existat dintotdeauna, atât la noi în țară, cât și în școlile de prin toate colturile lumii: vedem adesea în filme părinți prea ocupați care se grăbesc  să ajungă la serbarea copilului, pentru că acesta este un eveniment de la care nu concep să lipsească; uneori, în aceleași filme, pe scenă, copiii pândesc atenți sala și zâmbesc doar atunci când își văd părinții așezându-se pe locul lor de spectatori adorați!Serbarea de Crăciun e un prilej să fim alături cu totii: elevii, părinții lor, dirigintele(școala), pentru a deschide șirul sărbătorilor de iarnă, pentru a marca intrarea în vacanță, pentru a sărbători în felul nostru, sincer, școlăresc, Crăciunul.

În clasa noastră, Serbarea de Craciun e, de asemenea,  un obicei drag. De când suntem împreună(și am ajuns în clasa a VII-a), ne întâlnim cu bucurie la toate evenimentele de peste an. Și anul acesta, ca și în fiecare an, serbarea a sosit  firesc, frumos, sincer...După teste, teze, portofolii, note, medii, repetițiile sunt ca un puzzle de versuri, cântece, imagini, alegerea decorului, a ținutei vestimentare, nervi, oboseală, temeri...Am adăugat de data aceasta și promisiunea unei note maxime în catalog pentru semestrul care va veni dacă lucrurile vor ieși bine pe scenă(asta într-un moment tensionat, când parcă nimic nu mai ieșea asa cum trebuie)...

Astfel, într-o seară târzie, în sala de festivități a școlii, i-am invitat pe părinți la o lecție de dirigenție: așa am conceput serbarea din anul acesta-o lecție de dirigenție despre rostul, semnificațiile, frumusețea sărbătorilor românești de iarnă.Iar părinții au răspuns ,,prezent”, așa cum o fac mereu atunci când stabilim să ne vedem .Emoțiile mele și ale copiilor devin mai mari atunci când începem să îi zărim sosind, unul câte unul, sau doi câte doi(de cele mai multe ori vin ambii părinți, ba poate și bunici sau alte rude), căutându-și loc, potrivind aparatele de fotografiat.Mâinile și vocile tremură la început de mare emoție, cuvintele par a se împletici în zborul lor spre sală, dar serbarea curge apoi de la sine, sufletele noastre se întâlnesc obligatoriu cu fiecare vers, cu fiecare vorbă, cu fiecare cuvânt...Am avut ceva-emoții mai mari pentru băieții care, mai timizi din fire, nu se avântă prea temerari la cântat Steaua-sus răsare sau la rostirea Plugușorului, dar promisiunea notei de 10 face din ei actori aproape desăvârșiți!Fetele sunt mereu zâmbitoare, complice, îndrăznețe.Momentul de încheiere este un epilog intim în care destăinuim ce înseamnă Crăciunul pentru fiecare dintre noi.Cuvintele frumoase, simțite și presimțite ale elevilor mei vorbesc despre bucuria de a fi cu cei dragi, surpriza darurilor de la Moș Crăciun, brad frumos,  suflete pline de lumină, vacanță...mă alătur și eu ca ultim vorbitor și mărturisesc faptul că pentru mine Crăciunul e o minune despre care pot vorbi doar în șoaptă și cu smerenie și totodată o emoție mare, devastatoare, care mă împinge să fac urări de bine celor dimprejur:copiilor le doresc să aibă zăpadă, să păstreze prietenia cu Moș Crăciun, să înceapă anul viitor cu note bune;părinților le urez înainte de toate să se bucure mereu de acești copii minunați, să găsească Crăciunul mai ales pe tărâmul tainic al sufletelor lor!

Știu că nu suntem niste profesioniști mereu:copiii nu sunt actori, eu nu am pretenții de regizor, nu avem la îndemână deloc timpul necesar unor repetiții îndelung  gândite, răzgândite, nu avem nici decoruri fabuloase, nici cele mai bune idei...dar tot ce facem facem din suflet, cu dăruire...Iubesc acest obicei, apreciez complicitatea frumoasă a copiilor, prețuiesc prezența și ajutorul părinților, mă declar fericită pentru fiecare clipă care ne va  îndreptăți pe toți să ne amintim peste ani(când copiii nu vor mai  fi copiii, când parinții vor fi poate, bunici) că în fiecare iarnă, ca o mare familie, ne întâlneam cu suflete tremurate de emoție la Serbarea de Crăciun...

P.S. - Zâmbesc și acum când îmi amintesc cum una dintre fete îmi spunea, pe scena fiind, la sfarșitul serbării, din senin :,,Doamna, va iubesc”...Si raspund de la peste 2000 de km distanta: si eu va iubesc…sa aveti sarbatori frumoase!