Daca
inchid ochii, pot inca sa aud hohotele ei de ras molipsitor(e primul gand cu
care ma trezesc uneori), pot sa mi-o inchipui trebaluind prin gradina, pot sa o
simt imbratisandu-ma pentru ca ,,i-a fost dor- rau de mine”…Daca inchid ochii,
o stiu aproape, cu vointa ei cea mai puternica de a trai, cu cel mai colorat
chef de viata, cu rujul ei cam strident uneori, cu vorbele ei ascutite.Daca
inchid ochii, o stiu acolo, in fata
televizorului, fredonand mereu bine dispusa melodiile ei preferate, sau
pregatind oalele cu ciorba nemaiintalnita.Daca inchid ochii, ma gandesc amarata
ca ea a tinut cu mine, oricate tampenii mi-au trecut prin minte in perioadele
neintelese, si o strig in gand pana cand raman fara voce.
Doamne, daca inchid ochii toate lacrimile chinuite imi
tasnesc in nestire…Dar daca ii deschid, trebuie sa indur o realitate pe care o
urasc nebuneste de…6 luni!!!Si ii inchid la loc, pentru ca sunt zile in care nu
e vreme de prabusiri proprii, pentru ca trebuie sa sustii cu nu
stiu-de-unde-puteri numeroasele inaltari
ale celor care se incred pentru o vreme in tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu