miercuri, 10 septembrie 2014

TROC...

M-am trezit cu mult dupa pranz.Sunt singura.In gradina mea e soare, dar stiu ca nimic nu mai e ce pare a fi…

Iau prima gura de cafea, ma gandesc la valizele pe care le-am golit acum mai bine de o luna si dupa ce inspir  in adancul meu cel mai adanc si prima gura de aer curat a amiezii privesc cerul: cu lacrimi in ochi imi spun ca azi trebuie sa cred ca e toamna…E toamna de dupa o vara care…ma mir ca nu m-a ucis…o vara bizara, o vara amara…

Legea firii ma obliga si pe mine azi la trocul ei etern: schimb o vara care mi-a adus  emotii, mandrie frumoasa, recunostinta curata, lacrimi de toate felurile, de toate culorile, sfasieri, dureri, nedreptati,
roade fermecate, mahniri, dezamagiri, revelatii, suferinte vecine cu nefiinta.Schimb deci, vara aceasta imposibil de trait cu o toamna grea, neintuita, neasteptata, nevotata de inima mea, nechemata, otravita, ravasita, chinuita.O toamna care imi goleste ochii de lacrimi, chiar daca muscata pe care am ingrijit-o cu toata dragostea mea peste vara e azi mai splendida ca niciodata…

Azi sunt si eu doar o biata fiinta fragila, cum rareori mi-am permis sa fiu; trocul zilei de azi e unul pe care nu il voi intelege decat poate altadata, in alte ragazuri de vreme, dupa ce voi fi vietuit ceea ce e menit sa fie vietuit de inima mea…

Stiu…e atata soare in gradina!Si inca sunt atatea flori crescute de mine, atatea flori care isi revin doar dupa ce eu trec pragul acestei case dragi!Stiu!Dupa orice vara vine toamna de cand e lumea…Si mai stiu ca exista inca pe lume atatia oameni care ma iubesc fara conditii, exact asa cum ii ador si eu pe ei…


Daca ati sti cate pasari colorate atrage marul meu!Daca ati sti (Doamne!) cat de cinstit iubesc, muncesc si simt despre oameni!! Daca ati sti cat de uluita sunt de schimbarile anotimpurilor acestora…Daca ati sti, atunci ati intelege de ce plang, desi am o muscata rosie, frumoasa, crescuta de mine in soarele acesta de toamna de la capatul lumii…