MOTTO: ,,Doamna, vă rog, să nu îi iubiţi
mai mult decât pe noi!!Nici măcar cât pe noi să nu îi iubiţi pe viitorii dvs
elevi!Vă rog eu!” …(Bianca Buduru)
Doamne, cât îi iubesc pe aceşti
copii!Dragostea de la prima vedere a prins în fix patru ani curaj, frumuseţe, trăinicie, neuitare!I-am
învăţat, m-au învăţat, le-am vorbit,
i-am ascultat, i-am adorat, m-au adorat.Mereu!Am strâns atâtea întâmplări între
bătăile inimilor noastre, am făcut atât de multe şi de minunate lucruri
împreună, încât nici dacă aş scrie până în zori nu aş isprăvi un…eseu despre
ele: am muncit, ne-am certat, ne-am împăcat, am văzut filme, spectacole, am
organizat excursii, serbări, petreceri, am orchestrat surprize, am luat premii(în
plus, examenul din vara aceasta mi-a adus şi bucuria de a constata că aproape o
clasă întreagă a obţinut note peste 9 la limba română). Îi ştiu pe toţi, cu
toate caracteristicile lor.Le ştiu familia, rostul, framântările, şansele, bucuriile,
obiceiurile, ticurile, tristeţile.I-am învăţat cu drag, zi de zi, pe de rost.Şi
ei m-au învăţat pe mine pe dinafară.Iar atunci când ne-am ştiut mai bine, ne-am
despărţit, că aşa e legea firii : copiii mei sunt de azi-liceeni!O spun cu
plăcere, îi salut cu mândrie, le ţin pumnii să fie în frunte, să găsească
drumuri înalte, anevoioase, pe care să păşească inspiraţi, să înveţe zborul (şi
să nu îl mai uite niciodată)… Dacă ar fi să dam socoteală cuiva pentru ceea ce
s-a întâmplat cu noi în cei patru ani petrecuţi împreună, am spune că a fost
minunat, nu-i aşa?
Mâine dimineaţă voi fi între alţi copii, între alţi părinţi,
între alte flori, învăluită în emoţii răvăşitoare.Voi ştiţi însă că un colţ din
zâmbetul viitoarei mele dimineţi va fi pentru voi!Eu ştiu că în curtea imensă a liceului vostru, între
mii de colegi noi, între chipuri ştiute ori străine, voi, toţi, vă veţi gândi,
măcar o clipă, la mine. Să aveţi un an şcolar frumos-roditor!
( Bianca, draga mea, nu vreau să
filosofăm în prima zi de şcoală, dar dacă ,,iubeşti”, …,,iubeşti!”.Nu cred că
există ,,mai mult”, sau ,,mai puţin”în asociere cu acest verb complet!! )
P.S.Am recitit de curând, într-o
carte dragă(Cora ştie!), un text care mi se pare potrivit cu ceea ce simt eu de
obicei pentru voi.Vi-l trimit!Cu toată dragostea mea!
Ei sunt cei care inca vor sa invete. Ei sunt gata sa absoarba si sa
filtreze orice forma de cunoastere.Pentru cativa ani de acum incolo sufletul
lor este un burete nestors. Sunt inca naivi si dornici sa-si urmareasca visele.
Sa-si urmareasca visele. Sa-si urmareasca visele. Exista printre ei unii care
nu viseaza dar nu despre acestia e vorba aici. Aici vorbim despre cei care sunt
gata sa-si urmareasca visele ca pe un zmeu, alergand pana laepuizare.
Ei sunt cei care inca tremura cand se saruta. Ei sunt cei care invata despre dragoste si iubire abia stapanindu-si atomii si moleculele-n delirul simtirii. Ei sunt obraznicii si arogantii. Pentru ca timpul este de partea lor iar intelepciunea este invinsa prin forta curajului. Ei sunt cei care actioneaza cu orice pret si in orice directie. In haita sau de unii singuri, vulturi tineri izolati de restul lumii indestulate. Noi ceilalti ne uitam cu jind la sangele care le invioreaza obrajii in extreme. Sunt repeziti, nebuni si galagiosi si ne aduc aminte ca viata se rostogoleste in cascade.
Ei sunt speranta si destin, sunt inceput si tupeu sunt spatiile goale care trebuie umplute cu miez de lucru frumos. Sunt gata sa-si ia daca nu li se da. Sunt gata sa primeasca orice fara sa discearna doar ca sa-si potoleasca setea de nou. Noi trebuie sa avem grija cu ei si sa pazim izvoarele de unde se adapa. Sunt frumosi si fragili. Sunt suflete casante. Se modeleaza greu materialul din care este facuta varsta lor. Dar rezultatele pot fi ani intregi de lumina alba.
Vorbeste-le pe limba lor si te vor iubi. Doar ca limba lor se invata repede si se uita cu si mai mare viteza. Toti am vorbit-o candva. Putini o mai cunoastem. Sunt nehotarati si pripiti, sunt radicali si razbunatori. Sunt usor de ranit si usor de manipulat. Sunt ingeri sau demoni in formare si asta iar depinde de noi.
Cine suntem noi? Noi suntem oamenii. Cine sunt ei? Ei sunt... rugaciune in zori pe treptele casei unei fete frumoase, sunt trandafiri umezi de-abia culesi, sunt urlet ragusit intr-o noapte de betie cu luminile stinse, sunt urma chitarii pe nisip, sunt speranta fara de capat, sunt exces si dorinta, sunt frica fara de frica si rana deschisa stropita cu inconstienta, ei sunt dusmanii Mortii si copii Vietii, ei sunt sangele proaspat al noptilor de mai, sunt rosu aprins si albastru electric, piele fierbinte hranita cu lacrimi sau suflu, sunt oglinda pieritoare a trecutului nostru, sunt tot ce impinge lumea asta inainte.
Ei sunt...liceenii, adolescentii, puberii, frumosii nebuni ai bulevardelor Timpului. (,, Suflete casante” de Tudor Chirila)
