Iubesc orasul acesta cu toata linistea, il iubesc cu zambet, il iubesc ca pe un dar nesperat, neindraznit, dar primit, il iubesc fara sa pot scrie cata puzderie de motive am sa o fac…Il iubesc mai mult cu fiecare revenire si nu ma pot opri sa nu tremur in taina, rugandu-ma sa nu fie ultima oara cand ii pasesc trotuarele adorate… Pentru toate acestea, cineva m-a luat de mana si m-a adus aici, cu sufletul ostenit, la rascrucea dintre ani…Iubesc Parisul!
Aici mi-am luat ramas-bun cu puterile pe care le-am mai avut, de la anul care s-a incheiat, cu toate trairile, intamplarile sau neintamplarile lui.Am parcurs in treacat paginile stiute din mine si am atins usor, ca intr-o visare, cu gandul, zambetele si nezambetele, lacrimile de bucurie sau bietele suferinte ale acestui 2011…Trecute sunt toate, temporal vorbind, caci multe, sclipite sau innegurate vor ramane in mine pentru clipe sau pentru vecii…Pe unele le voi aduce poate aici, pe paginile acestui ,,alt eu”, ca sa nu ramana numai ale mele…
Am spus, deci, ramas-bun anului trecut in orasul acesta adorat, la lumina felinarelor lui ce comploteaza cu toate bataile inimii mele…Ultimele clipe din an le-am petrecut alaturi de alte zeci de mii de oameni necunoscuti, un popor intreg de suflete, in inima acestui oras grandios…Turnul s-a aprins spectaculos, a licarit in strigatele asurzitoare de surpriza, admiratie, bucurie ale multimii de voci, apoi au izbucnit urari:Bonne Anne!!, Happy New Year!!, Buon Compleanno!!, Alles Gute zum Geburtstag!!… Am inchis ochii si, cu lacrimi fierbinti intre gene, mi-am dorit(primul, primul gand !!!)in primele clipe ale anului nou sa ii stiu bine, sanatosi, fericiti, pe toti cei pe care ii iubesc cu mare tarie, mai presus de mine!Mi-am dorit apoi sa am puterea, vointa, inspiratia sa fac absolut tot ceea ce fac-mai frumos, mai bine, mai trainic…Am ridicat privirile spre cer si m-am simtit recunoscatoare din adancul meu cel mai adanc pentru tot ce sunt, pentru tot ce am avut, cu lacrimi sau suras, de la Cel care ne stie rosturile pe lume…Am ramas asa, in multimea de voci, ascultandu-mi bataile inimii, implorand un an mai bun pentru toata lumea…
O alta parte a noptii de la rascrucea anilor am petrecut-o in fata unui pahar de sampanie, soptind despre ceea ce a fost, despre ce ar putea veni, privind din cand in cand spre luminile fermecate ale orasului meu drag…Ne-am plimbat apoi cu un zambet in suflet pe malul Senei, fiecare cu gandurile lui care uneori se intalneau , se recunosteau, se placeau …
In zorii zilelor urmatoare, am vibrat de emotia, insufletirea specifice inceputurilor, am colindat prin parcuri, pe strazi…La basilica Sacre-Coeur nu mai fusesem de anul trecut, de aceea, am mers acolo cu mare dor, am atins cerul, am aprins lumanari si sperante…Pe trepte-acelasi soare neasteptat, concert ad-hoc:se canta,,Stay by me…stay by me…” .Iar la baza treptelor bisericii se intinde alb, minunat, ideal, orasul…
Pe Champs Elysee e spectacol uimitor de muzica si sclipiri:copacii sunt imbracati in arcuri de lumini si in loc de frunze au banuti argintii.Din jumatate in jumatate de ora, culorile luminilor se schimba:rosu, albastru, argintiu…Felinarele, aprinse si ele, stiu povesti despre miliarde de pasi risipiti pe aici. E ca o curgere de culoare de-a lungul strazii, acompaniata continuu de o muzica ce straluceste bland ca o ceata usoara din difuzoarele amplasate pe strazi(o recunosc la un moment dat pe Edith Piaf, apoi pe Patricia Kaas -,,Les Hommes Qui Passent"…). Vitrinele magazinelor sunt povesti uluitoare: la Louis Vuitton, in vitrina sunt niste acrobati si elefanti ce jongleaza cu …posetele mult dorite.In fata magazinului, coada doritorilor de achizitii ,,pretioase”-in toate sensurile acestui cuvant- se intinde pe 40-50 metri(mai ceva ca la Louvru), in ciuda ploii aproape torentiale si a vantului neimblanzit…In vitrina Prada un manechin poarta o rochie fabuloasa de al carei colt din matase ametitoare trage un…leopard ce pare viu(pare?..o fi real?nu ma decid…)…Hm…Parisul si ciudateniile lui iubite!…
In Place de la Concorde, in capatul Gradinilor Tuileries e …Roata Mare de unde Parisul se vede ca un caleidoscop cu imagini din alta lume…In cafenele si pe trotuare e o alunecare de chipuri, de priviri:m-am gandit mereu ca la Paris am vazut cei mai multi oameni tinandu-se de mana, oameni de orice varsta (si…culmea, de orice sex)!Hm…Parisul…cu nebuniile lui iubite!
Am intalnit prin urmare, la Paris, in coltul acesta de iarna, gandurile mele din anul trecut, implorarile smerite pentru anul cel nou, lumini de felinare, mii de chipuri nestiute, urari de an nou, champagne, locuri desavarsite.Printre toate astea, sufletul meu a tremurat tulburator de atata emotie, devenind adeseori prea greu de purtat, cand ostenit de grea epuizare, cand mut, strain de orice cuvinte, cand leganat de sperante, ca orice entitate vie…
Iubesc negrait de mult Parisul…de aici va spun azi, cu mare drag : BONNE ANNE 2012!
