Joi, 19 mai, trecut de ora 16...E ora de lb.română la clasa a V-a.La etajul al doilea, unde e sala de clasă în care am oră, niște copaci freamătă, într-o risipire de vânt.Îi observ din când în când, cu un colț de privire, dar noi vorbim despre subiect și despre predicat, iar ei și foșnetul lor încearcă să capteze atenția mea și a copiilor, împiedicând reamintirea unor cunoștințe necesare pentru obținerea unor note bune la teză.
Trec minutele, amețite de substantive, verbe, creioane colorate, răspunsuri ferme sau ezitante, și...deodată, cerul vuiește de tunete grele și se trezește biciuit de fulgere colosale!În clasă, stupoare!Interjecțiile din caiete năvălesc în glasurile elevilor mei și în aerul prevestitor de furtună: aaaa!uaaaau!!!e-eee!!! Mă înfioară și pe mine vocile lor: e uimirea copilarească, unică, atât de frumoasă, e un entuziasm nestăpânit, molipsitor, în fața unei ploi de vară, răsărite pe neașteptate la fereastra clasei lor, în timpul orei de limba română!!!Zâmbesc spre ei și spre ploaia din fereastră...și abandonăm pentru câteva clipe exercițiile și grijile pentru teză. Ploaia se pornește, uluitoare, curată, țesând cerul, pământul, verdele nenumăratelor frunze de salcâm, și exercițiile noastre recapitulative pentru teza de săptămâna viitoare, într-o pânză de argint!Năvălim la fereastră, și eu, și ei, și privim vrăjiți pânza fermecată de ape.Îi ascultăm cadența și ne minunăm de nuanțele cerului!Le spun că, deși e atât de încruntat de griuri morocănoase, poate că până la pauză vom zări curcubeul...Apoi revenim la locurile noastre, la caiete și analiză gramaticală, trăgând din când în când cu ochiul spre fereastră, unde ploaia strălucește risipind alte voci nedeslușite prin lume și speranța că în urma ei cerul va ști să zâmbească.
După pauză, mă întorc în clasă – aceeași clasă, aceiași elevi, aceleași ferestre de unde priviserăm împreună cerul, copacii și ploaia, în ora precedentă.Primul vorbește(ca de obicei)cu o urmă de regret în glas, Costin:,,Doamna, nu a apărut curcubeul!!”.Privesc preț de o clipă spre fereastră : într-adevăr, curcubeul nu a venit...nici azi...