Sunt unic proprietar al unui imobil, dar nu sunt niciodată locatară unică în încăperile lui: în sufletul meu locuiesc și au locuit mereu tot felul de oameni!Cum au ajuns să trăiască aici?Desigur, prin întâmplări simple și frumoase pe care Cineva, ce-și are sălașurile în lumi ideale, Cineva care ne compune destinele mi i-a dăruit ...pentru că mă iubește.
Cu unii m-am născut așa, sufletul meu le repartizase de la început odăile cele mai luminoase, pe viață!Iar ei sunt acolo, de când mă știu, și nu vor pleca.Niciodată!Cred că nici măcar dacă sufletul meu se va muta în altă lume! Sufletul va pleca întreg, și, deci, locuit!Pe alții i-am chemat în vizită în primii ani de viață, fără să fiu conștientă că, treptat, ei se mută acolo de tot.Azi sunt fericită de longevitatea găzduirii acesteia , de fiecare clipă în care ei m-au locuit și pentru fiecare clipă viitoare în care știu că ei mă vor locui.Alții mi-au fost locatari dragi vreme îndelungată: au apărut la ușa mea, veniți mai întâi în vizite lungi, presărate de flori, de priviri, gânduri, clipe vrăjite, apoi nu au mai plecat.I-am păstrat în spatele ferestrelor mele deschise(!) și m-a făcut atât de fericită mutarea lor aici.Când spațiul locativ a devenit însă prea întunecat, prea chinuit, le-am făcut bagajul și i-am dăruit străzii, fie- mânioasă, fie- revoltată sau doar prea amarâtă ca să îi țin la adăpost, într-un sălaș atât de intim cum e sufletul .Uneori, reveniți, au bătut prea tare la ușile ferecate, iar eu le-am deschis ori le-am azvârlit cheia spre a-și deschide singuri și i-am mai găzduit o vreme, dar până la urmă, tot afară, pe trotuare au sfârșit, iar în odăile în care locuiseră ceva-vreme, nu am mai adăpostit pe nimeni, și nu am păstrat decât fotografiile în care zâmbeam, larg, frumos, unul către altul(fără să le privesc însă prea des!).
Cu unii m-am născut așa, sufletul meu le repartizase de la început odăile cele mai luminoase, pe viață!Iar ei sunt acolo, de când mă știu, și nu vor pleca.Niciodată!Cred că nici măcar dacă sufletul meu se va muta în altă lume! Sufletul va pleca întreg, și, deci, locuit!Pe alții i-am chemat în vizită în primii ani de viață, fără să fiu conștientă că, treptat, ei se mută acolo de tot.Azi sunt fericită de longevitatea găzduirii acesteia , de fiecare clipă în care ei m-au locuit și pentru fiecare clipă viitoare în care știu că ei mă vor locui.Alții mi-au fost locatari dragi vreme îndelungată: au apărut la ușa mea, veniți mai întâi în vizite lungi, presărate de flori, de priviri, gânduri, clipe vrăjite, apoi nu au mai plecat.I-am păstrat în spatele ferestrelor mele deschise(!) și m-a făcut atât de fericită mutarea lor aici.Când spațiul locativ a devenit însă prea întunecat, prea chinuit, le-am făcut bagajul și i-am dăruit străzii, fie- mânioasă, fie- revoltată sau doar prea amarâtă ca să îi țin la adăpost, într-un sălaș atât de intim cum e sufletul .Uneori, reveniți, au bătut prea tare la ușile ferecate, iar eu le-am deschis ori le-am azvârlit cheia spre a-și deschide singuri și i-am mai găzduit o vreme, dar până la urmă, tot afară, pe trotuare au sfârșit, iar în odăile în care locuiseră ceva-vreme, nu am mai adăpostit pe nimeni, și nu am păstrat decât fotografiile în care zâmbeam, larg, frumos, unul către altul(fără să le privesc însă prea des!).
Acum ceva-vreme, cineva mi-a cerut cazare.Îl cunoșteam puțin, îl mai zărisem trecând prin fața imobilului cu pricina acum câțiva ani.Atunci nu a îndrăznit nici măcar să bată la ușă.Azi l-a însuflețit ceva mai mult curaj: deși am ezitat privindu-l prea multă vreme fără răspuns din pragul ușii, el a intrat și s-a cuibărit într-o odaie. Zice că nu mai știe drumul înapoi, în stradă.Zâmbesc mereu când trec prin pragul ușii lui și... înăuntru e mereu lumină.
Au existat și clipe în care am așteptat pe trotuarul inghețat, nopți și zile, devastată de spaima că o anume odaie rămanea goală mereu, deși adusesem aici toată lumina, toată căldura, toate florile pentru ferestre...E goală și azi, am încuiat-o...e sfâșietoare liniștea acolo .
Sunt proprietara unică a unui loc fermecat, pe care nicio criză imobiliară nu îl poate devaloriza!Încăperile lui sunt luminoase, ferestrele lui sunt pline de flori, înăuntru e mereu primăvară, pentru că aici locuiesc pe vecie oamenii pe care eu îi iubesc!
